
Sunt sigura ca intr-o zi inima ma va intreba daca sunt fericita cu alegerile pe care la fac,o sa ii spun adevarul;nu sunt fericita,dar sunt mandra.Mandra pentru ca lupt sa imi uit trecutul in clipele in care el nu ma uita pe mine,mandra pentru ca par fericita chiar si in momentele cand ma intreb daca din suferinta se moare,si pentru ca iert,dar nu uit.Mandra ca stiu sa ma ridic atunci cand cad,mandra pentru ca nu sunt ca ele.Mandra pentru ca nu cersesc atentie si iubire,si norocoasa pentru ca o primesc.Optimista pentru ca stiu ca am sa reusesc intr-o zi sa razbun fiecare zambet fals si vorba dulce.Implinita cand o sa am certitudinea ca nu am fost apreciata de suflete moarte,pentru ca prefer sa mor in anonimat decat sa fiu "apreciata" de suflete care traiesc doar din rutina.
Auzaind asta,inima mea va asculta neclintit si va intelege ca nimic nu dureaza pt. totdeauna.Dar va fi si dezamagita,afland ca zecile de sentimente inflorite in ea se vor transforma in scrum.
Dar o sa inteleaga ca pana si ea o sa inceteze sa mai bata si cel mai realist lucru care va ramane din ea,va fi doar o amintire.Stiu ca are senzatia ca glumesc,dar o sa se roage de mine sa ma opresc cand o sa ii poruncesc sa nu mai bata..
Dar nu o sa plec urechea la vorbele ei,pentru ca m-a tradat de atatea ori aceasta inima..
Si am sa ii zic
"Inima blanda,ai batut o viata,
Esti mult prea grea sa te mai port in mine..Dar iti multumesc pentru ca tot ce a existat in tine ma va conduce acum spre Rai."
Si atunci se va opri..si in drumul ei spre Infinit ma va intreba unde ma duc si-am sa ii spun mandra
"Pleaca inima,pleaca!O iau de la inceput!"