Daca nu am crezut ieri,sigur nu o sa cred nici maine

Sigur esti mai mult decat imaginatia mea,sigur existi.
Dar daca nu am crezut ieri in existenta ta,sigur nu voi crede nici maine.
Nu vreau sa cred in tine,pentru ca daca as face-o nu as mai avea niciun motiv sa zambesc uitandu-ma la stele si sperand ca vezi luna coborand spre noi de pe banca din parcul in care mi-ai prins trandafiri salbatici in par in timp ce o stea cadea in spatele nostru.
Imi e frica sa cred ca poti sa pleci,si totusi sa traim atat de frumos doar in mintea mea.
Imi e asa de frica sa te strig,pentru ca daca te-as striga,numele tau ar fi cuvantul pentru care m-am nascut sa-l spun si mi-ar fi frica sa nu-l uit.
Ezit sa merg pe urmele tale pentru ca nisipul cuarturos pe care-l lasi in urma ta conduce catre un desert in care mi-ar fi teama sa nu ma pierd,pe mine si pe sperantele aparute din vina ta.
Nu te las sa ma strangi in brate pentru ca imi e frica ca o imbratisare iti va fi de ajuns,si vei pleca plictist de parfumul amintirilor mele.
Imi e frica sa te chem in patul meu noaptea pentru ca imi e frica sa nu iti placa umezeala de pe pernele pe care le-am udat seara de seara in timp ce incercam sa ma conving ca ma cunosti.
Mi-ar tremura degetele daca as incerca sa iti scriu numele pe o foaie.stiloul sigur nu ar mai avea cerneala daca ar afla ca scrie un nume pe care l-am strigat o viata,si nu m-am auzit decat eu.
Imi e frica sa te scot din visele mele pentru ca daca as face-o,noaptea mea ar fi doar un scenariu de filme de groaza.
Nu vreau sa te pun sa imi rostesti numele,poate ca nu e numele pentru care te-ai nascut sa il spui cu vorbele-ti,dar sa iti vorbeasca sufletul.
Imi e frica sa dansez cu tine,pentru ca daca muzica s-ar opri brusc,nu as putea sa te privesc in ochi,caci m-as topi,si de flacarile mele sigur nu te-ai indragosti.
Nu vreau sa crezi si tu ca sunt un inger,daca ti-as spune-o eu sau altcineva,mi-ai cere sa imi arat aripile,dar imi arat aripile doar cand incep sa cred in tine si sa te strig cand doar stelele ma vad..
Nu imi mai cere sa te iau de mana si sa fug cu tine-n lume,nu stii ca raiul tau mi-e iad?
Nu te mai uita zambind prin mine..
Nu mi-e suficienta o privire.
Si imi e frica sa te cred.
Asa ca pleaca,daca nu am crezut ieri,sigur nu o sa cred nici maine..
Sau..vrei sa locuim in imaginatia ta de acum?

Listening to the wind of change

heartache.
heartache.
heartache.
Sunt confuza.
Imi e frica.
Nu stiu de ce,dar imi e.
Cred ca de esec.
Nu mai vreau sa dezamagesc pe nimeni.
Sunt fericita ca ..nu stiu,ca..exist?
Aaa,nu stiu daca sa plang,sa rad,sau sa stau pe mess avand o fata de om sictirit.
Cred ca e una din zilele alea dubioase pe care le are o fata cand oboseste.
Cand oboseste de existat.
Da,asta e.
Nu mai fac nimic din placere.
Nu mai stiu sa iubesc lumea asa cum e.
Am devenit pretentioasa.
Ma simt banal cand scriu randurile astea.
Dar o fac in speranta ca o sa imi vina in cap niste intrebari pe care o sa le scriu aici si peste zece minute sa recitesc si gasesc raspunsurile.
Dar nimeni nu garanteaza ca atunci cand cauti,gasesti.
Sunt sigura ca am ajuns iar la limita.
Stiu ca acum fiecare decizie pe care o iau o sa afecteze mai mult sau mai putin pe cineva.
Motive pentru starile de acest fel?
Mult prea multe ca sa poata fi enumerate in cateva cuvinte.
Pentru ca mai ales,exista sentimente pentru care nu ai cuvinte.
Si de ce scriu aici?..

Bring me to life.
Bring me to life.
Bring me to life .