GO HARD OR GO HOME.

imi e rau.lene.frica.
vreau o pauza,nu mai pot.
naspa.naspa.naspa.
"you are my heaven but what if i am your hell?"

Tango To Evora

E cea mai frumoasa,ca din poveste,
D-un baiat aleasa,el o iubeste,
Dar blestem apasa pe-a lor iubire,
Noaptea cand se lasa,el nu va mai fi.
Fata e dorita impotriva firii,
De un zeu ravnita,Zeul Iubirii,
Va fi despartita,din razbunare,
Va fi pedepsita,fiindca nu l-a vrut.
Sangele din trupul baiatului
Zeul il va lua in puterea lui,
Sa-l ascunda in vii chiar l-asfintit,
Fata toata viata o sa zdrobeasca
Strugurii sub talpa sa mi-l gaseasca,
Intr-un bob de strugur' pe al ei iubit.

Azi sunt fericita doar pentru ca traiesc.
Nu am rezistat,trebuia sa te chem din nou in mine.Nu pot exista fara tine in imaginatia mea.M-ai ascultat,ai venit.Eram atat de devastata cand te-ai facut simtit....M-ai gasit ingenuncheata si cu rochia rupta.Nici nu m-ai recunoscut,atat de palida eram.Mi-ai spus sa ma ridic si sa vin cu tine.M-ai luat de mana si mi-ai spus sa te urmez,dar ti-am pierdut calea.M-am pierdut de tine.Unde eram?Nu stiu.Era zapada peste tot in jurul meu si imi era frig.Am alergat foarte mult dupa tine.Era miezul noptii.Alergam ca o disparata,ca o nebuna,ca o amnezica,ca o psihopata.Nu stiu ce imi dadea puterea sa alerg si ce ma incalzea atat de tare si imi dadea putere sa exist.In jurul meu toata vietatiile pareau sa fie inghetate si se uitau la mine suspicios si parca le auzeam "Unde pleci,esti nebuna?".Dar fugeam si ma luptam cu crengile copacilor ce imi erau obstacole si nu aveam cum sa ii fac sa ma lase sa merg mai departe,asa ca le pictam putinele frunze cu sangele meu.Imi era frica de ce lasam in urma,de asta priveam luna si alergam respirand amarnic de greu.In toata negura din acel fund de lume,am vazut o scanteie.Cred ca erai tu,dar nu sunt sigura.Am cazut la pamant,debusolata,fara viata,fara tine.Mi-am infipt mainile in pamant si l-am strans tot in palmele mele insangerate.Eram asa de mica in toata imensitatea Universului ce ma inghitea in intunericul lui cel mai adanc...Pe fata mea era amestecat pamant uscat cu lacrimi,dar zapada avea grija sa le acopere usor.Ningea peste mine si desi zapada era mai rece decat sufletul meu,ma incalzea.Si in noaptea aia am adormit acolo,intreaga.M-am trezit speriata uitand ca te cautam pe tine.Mi-am pus in graba peste mine o patura gasita in scoarta unui copac,si am mers singura prin padure aia blestemata.Aratam ca o cersetoare,cersetoare de iubire.Ningea si eu eram singura.am construit un om de zapada si nu era nimeni langa mine sa ii faca o poza.M-am asezat si m-am ingropat in zapada in speranta ca voi simti durere,dar nu am reusit.Plangeam asa de zgomotos incat am trezit din somn toata pasarile padurii.Unde sa ma duc acum?Sunt nebuna,nu stiam unde sa te gasesc.Mi-ai zis sa te urmez,de ce nu ai spus ca urmez de fapt calea catre nebunie?Sau iti place sa vezi ca fiecare clipa care trece ne desparte?Nu vezi cat ma doare?Nu cred ca stii cum e sa astepti an de an un miracol si sa nu il primesti.Sa te focalizezi asupra lui,sa te vinzi unei iluzii,sa uiti de tine si de sufletul tau pentru nimic...Sau sa te plimbi printre sute de luminite pe care atatia le privesc admirativ si tu sa stai cu capul plecat pentru ca lumina lor iti poate devasta intunericul launtric.Nu cred ca stii cum trebuie sa fie sa te trezesti in dimineata de Craciun si sa nu iti gasesti sub bradul cadoul pentru care ti-ai schimbat viata,si sa zambesti totusi pentru ca ai primit niste ciocolata.Dar asa esti tu,nici nu existi.Am stat toata ziua acolo si mi-am plans de mila,nu te aratai.Macar sa imi spui sa ma intorc,sa imi zici ca e prea tarziu,sau prea devreme pentru intalnirea noastra,macar sa capete un sens o partica din acest intreg.Se insera,asa ca mi-am aprins o lumanare si m-am intors spre casa mea...dar ce sa vezi?Nu ma lasai sa ies de pe terioriul tau.Le-ai poruncit copaiclor sa isi plece crengile peste mine si sa ma prinda in iadul tau,i-ai ordonat pamantului sa se cutremure si sa ma inghita in el ca sa fiu pe eternitate vanduta doar tie si ai rugat pasarile sa imi cante moartea.Stiam ca tu erai de vina pentru tot,macar te intalneam.Dar mi-ai acoperit ochii cu mana ta atat de fierbinte si mi-ai incalzit sufletul....Mi-ai soptit incet sa nu ma mai tem de tine si mi-ai spus ca pana si iadul are nevoie de iubire.Nu vedeam cum arati,si mi-ai atins buzele si le-ai inveninat.Eram lipita de trunchiul unui copac si tu te roteai in jurul meu dar brusc m-ai tras spre tine cu lacomie si respiram langa tine si tu radeai malefic si multumit.Mi-am ascultat simturile si cu mainile legate si lovite,ti-am cautat palmele dar ti-am gasit doar buzele si realizam cat de greu respirai.Mi-am trecut degetele prin parul tau si miroseai exact cum imi imaginam.Te-am luat in brate salbatic pentru ca stiam ca esti tu si nu m-ai refuzat.Plangeam de fericire la umbra soarelui ce apunea deasupra noastra si nu imi pasa ca sunt inghitita de pamantul meu.Dar ai spus ca trebuie sa pleci si te-ai smuls din bratele mele si ma tineam asa de strans de mana ta...si mi-ai descoperit ochii cand erai deja departe...tot ce mi-ai lasat era doar trandafirul ala alb.Acum..acum mergeam cu adevarat spre casa.Eram ostenita.Ningea peste mine,eram mai fericita acum.Am inceput sa imi inalt capul spre cer,apoi am zambit.Am vazut cum se jucau in zapada doi copilasi,si am inceput sa rad.M-au chemat langa ei si asa am inceput sa ne jucam.Aruncam bulgari de zapda de pe un bloc inalt,si in acei bulgari sa stii ca sadeam tot ce simteam pentru tine.Am tot aruncat bulgarii pana am ramas fara zapada in jurul meu.Zambeam cu totii.Le-am multumit copiilor.Simteam ca am scapat de tine si de zapada cea rece.Am intrat putin in casa sa beau un ceai cald si..m-am intors.Dar acum ningea peste noi.De ce nu ma lasai in pace?Si unul din baieti a venit langa mine spunand "Of,se pare ca mai avem ce arunca maine.."Da,da dragul meu,dar pana cand sa arunc cu resturi in urma ta?Pentru ce dau zapada la o parte daca peste o ora ninge iar?

~...

~Ninge.Oare doar afara sau si in sufletul meu?Am incercat sa ma gasesc,sa aflu cine sunt,ce simt si ce vreau de fapt.Nu am reusit.Nu reusesc niciodata.Nu inteleg cum am pretentia sa ii inteleg pe altii cand nu sunt in stare sa ma inteleg pe mine.Nu ma simt capabila sa imi parasesc camera,rutina.Nu vreau afara,nu mai vreau pe nimeni langa mine.Vreau sa fiu singura acum.Singuratatea asta ma linististe,vreau sa imi pierd sufletul in ea.As vrea sa devin si eu un fulg de nea,sa nu traiesc mult dar sa traiesc din plin totul.Vreau sa ma topesc si eu in palmele calduroase ale cuiva,sa stiu ca acum un strop din mine evolueaza in cineva.Sa fiu asa de fidela acelui cineva,incat sa ma topesc doar ca sa devenim un intreg.As vrea sa ies din inchisoarea asta in care m-am bagat singura,as vrea sa imi rupa cineva lanturile in care mi-am inrobit sufletul,doar ca stiu cum e sa traiesc din nou.Simt ca nu merg nicaieri,pierd clipe in folosul a nimic.oamenii ajung la stadiul in care durerea lor sufleteasca este atat de profunda incat incep sa o simta si fizic.Nici macar nu stiu de ce sufar,dar...oare sufar cu adevarat?Vine Craciunul,tooooot Universul simte asta,eu de ce nu vreau?Se spune ca de Craciun se intampla miracole,dar ceva imi spune ca nici in acest an nu imi voi primi miracolul.Am fost rea,am ranit,am gresit,si da,sunt om.Poate ca...Mosul nu analizeaza clipa de clipa ceea ce fac,dar cu siguranta constiinta mea o face.Fug de mine acum,devine mult prea greu tot ce car.As vrea sa pot sa iau o pauza,sa nu exist,sa fiu neutra.Poate ca..vidul este cu adevarat calea spre adevar.Mintea mea este un camp mult prea devastat de atatea ganduri parazite care nu fac decar sa ruineze tot ce am sadit o viata.Ce rost are sa privesc luminitele din tot orasul cand tot sufletul meu e cufundat in negura?Stiu perfect ca unicitatea Craciunului nu sta in darurile materiale,tb sa fim mai buni,dar cum sa reusim acum cand nu am reusit o viata?Tinem post si ne amintim de Iisus in aceasta perioada,dar cine se asteapta sa reusim dupa ce l-am ignorat atata vreme?Ne dorim sa cunoastem iubirea,generozitatea sa ne defineasca dar cum sa putem fi ce ne-a fost frica sa fim o viata intreaga?Copiii isi pregatesc ghetutele,noi ne pregatim sufletele.Cred ca etse mai usor sa faci o ghetuta sa arate impecabil decat sa incerci sa te lupti o umbra care a pus stapanire pe sufletul tau.Chiar imi doresc sa fiu mai buna,sa ma depasesc,sa ies din mine,sa daruiesc,sa iert,sa fiu iertata,sa fac oamenii sa zambeasca mai mult decat pana acum,sa le fac zilele mai frumoase,dar nu pot.Ceva ma trage inapoi,poate trecutul sau poate doar frica de un inceput fericit.Nu sunt obisnuita cu fericirea si euforia pe care toti incearca sa o simta acum.Ma simt singura,desi nu sunt.Ma simt singura si stiu ca imi convine.M-am obisnuit cu singuratatea asta dar as vrea sa scap de ea si nu pot,e parte din mine acum.De cateva zile sunt efectiv URMARITA de numeroase amintiri,si nu pot sa inteleg de ce.Le-am ocolit o groaza de timp,de ce se ridica impotriva mea acum?Cu ce scop?Cui am gresit atat de rau ca sa merit infernul din care nu pot iesi?Daca Mos Craciun ar exista cu adevarat,i-as scrie sa imi aduca un suflet nou,mai bun si mai generos.L-as ruga sa ma ajute sa fiu tot ce nu am reusit sa fiu atata vreme.Dar unde duc scrisorica?Cine este adevaratul destinatar,si sunt eu cu adevarat unicul expeditor?Nu este oare o scrisorica menita sa mearga de la suflet la suflet?O noua zi,alte pierderi.
Cristinaaaaaaaaaaaaaa,trezeste-te!