-Uite ce este,astzai..plec din tine.Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa cred ca dupa furtuna vine si vreme buna.Si am crezut in tine.Si ce s-a intamplat?Viata s-a intamplat.De azi,dragul meu,ma desprind din tine,de azi iau viata-n piept si uit de bine.Stii cum e,vine un moment in viata cand te saturi,te saturi efectiv..de..suferinta.Daca vrei,ti-o daruiesc tie cu tot dragul.De azi nu mai cred in tine,nu mai cred in noi,din mreaja ta,ramane doar gunoi..
Astea au fost ultimele ei cuvinte pentru asa zisa jumatate a sa.
Era ruinata acum.Stia ca trebuie sa fuga de el,stia ca nu el era singura ei problema,stia doar ca trebuie sa fuga de trecutul ei,si din pacate,acest baiat facea parte din el.Pur si simplu se saturase sa cerseasca iubire,sa saturase sa auda mereu aceleasi cuvinte grele,se saturase sa isi vada parintii certandu-se zilnic din pricina neajunsurilor..se saturase de..viata,cum putea sa ceara ceva frumos de la viata cand ea ii dovedise ca nu are nimic bun de oferit?
Lacrimile siroiau continuu pe fata ei,dar nimeni nu stia ca plange,pentru ca lacrimile ei se amestecau cu picaturile de ploaie..Si biata domnisoara,cara dupa ea bagaje de amintiri mai mult amare si seci,si merge inainte,spre un viitor mai bun.
Stia ca daca vrea sa fie fericita cu adevarat trebuie doar sa faca un singur pas:Sa fie ea fericirea.Si mergea pe strazile goale ale orasului ei plin de amagiri,si zambea oamenilor necunoscuti atat de generos,incat parea nebuna.Dar le zambea si le era recunoscatoare pentru ca nicio lacrima din ochii ei nu a cazut din pricina lor.Era atat de trista,ca nici nu mai putea simti durerea in adevaratul sens al cuvantului.Era noapte,si tarziu.Micuta domnisoara s-a oprit pe o banca galbena intr-un parc la fel de pustiu ca inima ei.Pe cer era doar o stea,care a cazut in timp ce o noua lacrima se scurgea pe fata fetei..Era acesta un semn?Un gand o facu sa tresare,"si daca mor?",dar nu ii era frica de moarte,de moarte iti e frica cand stii ca pierzi multe,dar ea pierduse deja totul,ce sa mai piarda?era deja moarta?merita sa mai caute un nou sens al vietii?prinsa in atatea ganduri,adormi pe geamantanul ei vechi plin cu simplele ei hainute..
Un catelus zgomotos o facu pe mica domnisoara sa se trezeasca,uitase unde se afla..
Ciufulita si morocanoasa,se ridica usor de pe banca,parca incremenita.
Unde se afla?Era cu putinta sa fie departe de casa?De suferinta?Era intelept ce facuse?Nu conta.Acum era prea tarziu.A continuat sa mearga spre nicaieri,dar ce trist cand doar un pas o mai despartea de spitalul unde avea de gand sa lucreze,un camion a izbit-o din plin.
Sannge peste tot.
Unde este?
Unde este?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu