Daruire.

Si uite ca astazi,in teatrul Universului se mai stinge o flacara,si uite ca azi,un tren al vietii cuiva a deraiat.Uite ca azi,mii de suflete inaugureaza lumea asta teatrala,azi,in birourile maternitatilor se elibereaza mii de certificate de nastere,si chiar mai multe certificate de deces sunt inmanate rudelor persoanelor care astazi sunt doar amintiri.Cu ce pasi sa ma indrept eu spre viata,cand inchid ochii si cad la prima gropa din drumul pe care il evit de cand ma stiu?Cum sa am credinta ca pot sa fiu una cu lumina,cand plec capul si negura pune stapanire pe chipul meu candva inocent si gazda a zambetelor incarcate cu iubire,incocenta si dor?
Cum sa sper ca in viata mea va aparea cineva cu care sa impart tot ceea ce am,cand imi e frica sa aprind in palmele mele in care acum un an se topeau amintiri si fulgi de nea,fericirea?Cum sa imi deschid ochii si dintr-o privire sa inghit marea,cand stiu ca undeva departe,marea se intalneste cu cerul de care ma tem?Cum sa zambesc din tot sufletul,cand stiu ca acest zambet va curma vieti?Cine imi da oare puterea sa sper la un maine,cand un azi bulversat,comun,banal si tragic in acealsi timp imi fura visele?Si ce vise?Visele sunt pretexte pentru dorintele neimplinite.Ce pot sa mai cer de la viata daca tot ce primesc este compromis,consumat,si furat cu lacomie inapoi?Pnetru ce sa privesc nostalgic frunzele vestejite de toamna,cand mai toamna e in sufletul meu?Cum sa mint ca pe strada mea rasare soarele si e vara,cand draperiile sunt trase si peste tot e iarna?Cine imi da puterea sa ma prefac ca sunt fericita si sa lupt cu mine,ca sa rezist in fata altora?Cine imi da speranta ca exista mereu o luminita la capatul tunelului?Cine imi da certitudinea ca sunt exact ce trebuie sa fiu?Cum sa stiu ce e bun la mine,si ce nu,atata timp cat eu insami nu stiu cine sunt?Si cum sa ma descopar,sa ma inchid in mine,sa deschid ceva ce doar in alta viata imi va fi permis?Si cine a pus stapanire pe sufletul meu sa fie ispitit de cate ori vrea el,sa cada de si mai multe ori,dar totusi..glorios,sa se inalte din noroiul in care a fost zamislit?De ce ma asemuiesc cu totii unui mister,de ce?Doar pentru ca niciodata nu stiu ce inseamna Eu,cu adevarat si ma jenez de mine atunci cand mint,doar pentru ca nu cred in mine suficient de mult ca sa indraznesc sa fiu ce trebuie sa fiu?De unde sa incep lupta cu mine,si daca e inceputa,cum sa imi dau seama?De ce sunt invaluita toata in voaluri de matase transparenta care cad unul cate unul,cand mai urc o treapta pe scarile vietii care mi-a fost data?De ce in ochii mei se citeste mereu ceea ce simt,de ce nu am puterea sa maschez asta?De ce ridic mana spre cer si nu pot sa imi prind stelele in par,ca sa fiu pentru o secunda care sa dureze vesnic,neom?De ce nu pot sa rup din mine tot ce ma trage inapoi,sa pot sa rascumpar atatea zambete furate amagitor,si sa zambesc din toata fiinta?Si cum sunt eu puternica..daca nici pe mine nu ma inving?Sunt eu vis?Nu cred,imi strang pumnii si simt ca exist,dar oare noaptea,noaptea,spre ce meleaguri noi pleaca sufletele meu?Oare plec si eu cu el?Si daca..intr-o zi nu ma mai intorc?Imi va parea rau pentru un joc pe care l-am lasat nefinalizat,neretusat,sa plec invinsa?Imi e frica sa pierd,nu accept sa pierd,si stiti ce?Cel mai frica imi este sa nu ma pierd pe MINE,asa,androginala cum sunt..exist,cum,nu stiu,ce sunt?nici asta nu stiu..si totusi..daca ma hotarasc intr-o zi sa plec atat de departe incat urmele lasate de mine,sa nu insemne nimic?Sa raman eu doar o amintire?Nu,iluzie este cuvantul.