Asa mi-e frica sa nu ma pierd..
Si asa de frica mi-e de tine si sa ma uit la mine si sa vad doi..
Asa de frica mi-e de noi,
Ca as putea sa picur frica-mi toata pe zidurile dintre noi.

Asa de greu te mai gasesc acum,
Am si uitat care mi-e drumul si...daca esti un zeu nebun?
Unde te ascunzi,nici eu nu stiu,
Dar ce ma fac daca te gasesc si totusi este prea tarziu?

Asa de mult tineam sa-ti zic,
Ca esti asa angelic atunci cand dormi pe perna mea,
Si tare draga mi-este cusca in care ma arunci
Caci stiu ca este doar a mea.

Asa de dulce-ti e veninul,
Ca l-as sorbi o viata-ntreaga,
Doar daca as stii ca inima mea
Nu va-nceta vreodata sa mai bata.

Asa de mult iubesc eu crinii,
Ce numai tu stii sa-i culegi,
Si atata de mult le admir spinii,
Ce numai eu pot sa-i gasesc.

Si cat iubesc eu valurile marii pe-nserat,
Caci se sparg adesea-n talpile-mi trudite,
Ce numai eu stiu cat au umblat in cautarea fericirii.

Si cat ador eu drumul spre moartea vietii
Ce numai tu mi l-ai schitat
In noaptea noastra,noaptea mortii
Si asa de mult m-ai incantat
Ca te-am urmat fara sa stiu
Ca singura ma avant pe Valea Mortii
Si maine voi deveni victima sortii.

Si totusi asa de mult apreciez singuratea noptii,
Caci ma alina si ma cheama,
Dar nu mi-e teama sa ma dau pustietatii,
Caci ea ma are,ea ma da.
Si stiu ca din laleaua-mi neagra,
Spinului meu ii vor cadea coltii,
Si chiar si spinii din priviri
Se vor preface in surasuri
Caci viata vine,viata trece
Si am sa ingrop cu mine inima-mi ce ceas de ceas nu zaboveste.