Azi sunt fericita doar pentru ca traiesc.
Nu am rezistat,trebuia sa te chem din nou in mine.Nu pot exista fara tine in imaginatia mea.M-ai ascultat,ai venit.Eram atat de devastata cand te-ai facut simtit....M-ai gasit ingenuncheata si cu rochia rupta.Nici nu m-ai recunoscut,atat de palida eram.Mi-ai spus sa ma ridic si sa vin cu tine.M-ai luat de mana si mi-ai spus sa te urmez,dar ti-am pierdut calea.M-am pierdut de tine.Unde eram?Nu stiu.Era zapada peste tot in jurul meu si imi era frig.Am alergat foarte mult dupa tine.Era miezul noptii.Alergam ca o disparata,ca o nebuna,ca o amnezica,ca o psihopata.Nu stiu ce imi dadea puterea sa alerg si ce ma incalzea atat de tare si imi dadea putere sa exist.In jurul meu toata vietatiile pareau sa fie inghetate si se uitau la mine suspicios si parca le auzeam "Unde pleci,esti nebuna?".Dar fugeam si ma luptam cu crengile copacilor ce imi erau obstacole si nu aveam cum sa ii fac sa ma lase sa merg mai departe,asa ca le pictam putinele frunze cu sangele meu.Imi era frica de ce lasam in urma,de asta priveam luna si alergam respirand amarnic de greu.In toata negura din acel fund de lume,am vazut o scanteie.Cred ca erai tu,dar nu sunt sigura.Am cazut la pamant,debusolata,fara viata,fara tine.Mi-am infipt mainile in pamant si l-am strans tot in palmele mele insangerate.Eram asa de mica in toata imensitatea Universului ce ma inghitea in intunericul lui cel mai adanc...Pe fata mea era amestecat pamant uscat cu lacrimi,dar zapada avea grija sa le acopere usor.Ningea peste mine si desi zapada era mai rece decat sufletul meu,ma incalzea.Si in noaptea aia am adormit acolo,intreaga.M-am trezit speriata uitand ca te cautam pe tine.Mi-am pus in graba peste mine o patura gasita in scoarta unui copac,si am mers singura prin padure aia blestemata.Aratam ca o cersetoare,cersetoare de iubire.Ningea si eu eram singura.am construit un om de zapada si nu era nimeni langa mine sa ii faca o poza.M-am asezat si m-am ingropat in zapada in speranta ca voi simti durere,dar nu am reusit.Plangeam asa de zgomotos incat am trezit din somn toata pasarile padurii.Unde sa ma duc acum?Sunt nebuna,nu stiam unde sa te gasesc.Mi-ai zis sa te urmez,de ce nu ai spus ca urmez de fapt calea catre nebunie?Sau iti place sa vezi ca fiecare clipa care trece ne desparte?Nu vezi cat ma doare?Nu cred ca stii cum e sa astepti an de an un miracol si sa nu il primesti.Sa te focalizezi asupra lui,sa te vinzi unei iluzii,sa uiti de tine si de sufletul tau pentru nimic...Sau sa te plimbi printre sute de luminite pe care atatia le privesc admirativ si tu sa stai cu capul plecat pentru ca lumina lor iti poate devasta intunericul launtric.Nu cred ca stii cum trebuie sa fie sa te trezesti in dimineata de Craciun si sa nu iti gasesti sub bradul cadoul pentru care ti-ai schimbat viata,si sa zambesti totusi pentru ca ai primit niste ciocolata.Dar asa esti tu,nici nu existi.Am stat toata ziua acolo si mi-am plans de mila,nu te aratai.Macar sa imi spui sa ma intorc,sa imi zici ca e prea tarziu,sau prea devreme pentru intalnirea noastra,macar sa capete un sens o partica din acest intreg.Se insera,asa ca mi-am aprins o lumanare si m-am intors spre casa mea...dar ce sa vezi?Nu ma lasai sa ies de pe terioriul tau.Le-ai poruncit copaiclor sa isi plece crengile peste mine si sa ma prinda in iadul tau,i-ai ordonat pamantului sa se cutremure si sa ma inghita in el ca sa fiu pe eternitate vanduta doar tie si ai rugat pasarile sa imi cante moartea.Stiam ca tu erai de vina pentru tot,macar te intalneam.Dar mi-ai acoperit ochii cu mana ta atat de fierbinte si mi-ai incalzit sufletul....Mi-ai soptit incet sa nu ma mai tem de tine si mi-ai spus ca pana si iadul are nevoie de iubire.Nu vedeam cum arati,si mi-ai atins buzele si le-ai inveninat.Eram lipita de trunchiul unui copac si tu te roteai in jurul meu dar brusc m-ai tras spre tine cu lacomie si respiram langa tine si tu radeai malefic si multumit.Mi-am ascultat simturile si cu mainile legate si lovite,ti-am cautat palmele dar ti-am gasit doar buzele si realizam cat de greu respirai.Mi-am trecut degetele prin parul tau si miroseai exact cum imi imaginam.Te-am luat in brate salbatic pentru ca stiam ca esti tu si nu m-ai refuzat.Plangeam de fericire la umbra soarelui ce apunea deasupra noastra si nu imi pasa ca sunt inghitita de pamantul meu.Dar ai spus ca trebuie sa pleci si te-ai smuls din bratele mele si ma tineam asa de strans de mana ta...si mi-ai descoperit ochii cand erai deja departe...tot ce mi-ai lasat era doar trandafirul ala alb.Acum..acum mergeam cu adevarat spre casa.Eram ostenita.Ningea peste mine,eram mai fericita acum.Am inceput sa imi inalt capul spre cer,apoi am zambit.Am vazut cum se jucau in zapada doi copilasi,si am inceput sa rad.M-au chemat langa ei si asa am inceput sa ne jucam.Aruncam bulgari de zapda de pe un bloc inalt,si in acei bulgari sa stii ca sadeam tot ce simteam pentru tine.Am tot aruncat bulgarii pana am ramas fara zapada in jurul meu.Zambeam cu totii.Le-am multumit copiilor.Simteam ca am scapat de tine si de zapada cea rece.Am intrat putin in casa sa beau un ceai cald si..m-am intors.Dar acum ningea peste noi.De ce nu ma lasai in pace?Si unul din baieti a venit langa mine spunand "Of,se pare ca mai avem ce arunca maine.."Da,da dragul meu,dar pana cand sa arunc cu resturi in urma ta?Pentru ce dau zapada la o parte daca peste o ora ninge iar?