~Ninge.Oare doar afara sau si in sufletul meu?Am incercat sa ma gasesc,sa aflu cine sunt,ce simt si ce vreau de fapt.Nu am reusit.Nu reusesc niciodata.Nu inteleg cum am pretentia sa ii inteleg pe altii cand nu sunt in stare sa ma inteleg pe mine.Nu ma simt capabila sa imi parasesc camera,rutina.Nu vreau afara,nu mai vreau pe nimeni langa mine.Vreau sa fiu singura acum.Singuratatea asta ma linististe,vreau sa imi pierd sufletul in ea.As vrea sa devin si eu un fulg de nea,sa nu traiesc mult dar sa traiesc din plin totul.Vreau sa ma topesc si eu in palmele calduroase ale cuiva,sa stiu ca acum un strop din mine evolueaza in cineva.Sa fiu asa de fidela acelui cineva,incat sa ma topesc doar ca sa devenim un intreg.As vrea sa ies din inchisoarea asta in care m-am bagat singura,as vrea sa imi rupa cineva lanturile in care mi-am inrobit sufletul,doar ca stiu cum e sa traiesc din nou.Simt ca nu merg nicaieri,pierd clipe in folosul a nimic.oamenii ajung la stadiul in care durerea lor sufleteasca este atat de profunda incat incep sa o simta si fizic.Nici macar nu stiu de ce sufar,dar...oare sufar cu adevarat?Vine Craciunul,tooooot Universul simte asta,eu de ce nu vreau?Se spune ca de Craciun se intampla miracole,dar ceva imi spune ca nici in acest an nu imi voi primi miracolul.Am fost rea,am ranit,am gresit,si da,sunt om.Poate ca...Mosul nu analizeaza clipa de clipa ceea ce fac,dar cu siguranta constiinta mea o face.Fug de mine acum,devine mult prea greu tot ce car.As vrea sa pot sa iau o pauza,sa nu exist,sa fiu neutra.Poate ca..vidul este cu adevarat calea spre adevar.Mintea mea este un camp mult prea devastat de atatea ganduri parazite care nu fac decar sa ruineze tot ce am sadit o viata.Ce rost are sa privesc luminitele din tot orasul cand tot sufletul meu e cufundat in negura?Stiu perfect ca unicitatea Craciunului nu sta in darurile materiale,tb sa fim mai buni,dar cum sa reusim acum cand nu am reusit o viata?Tinem post si ne amintim de Iisus in aceasta perioada,dar cine se asteapta sa reusim dupa ce l-am ignorat atata vreme?Ne dorim sa cunoastem iubirea,generozitatea sa ne defineasca dar cum sa putem fi ce ne-a fost frica sa fim o viata intreaga?Copiii isi pregatesc ghetutele,noi ne pregatim sufletele.Cred ca etse mai usor sa faci o ghetuta sa arate impecabil decat sa incerci sa te lupti o umbra care a pus stapanire pe sufletul tau.Chiar imi doresc sa fiu mai buna,sa ma depasesc,sa ies din mine,sa daruiesc,sa iert,sa fiu iertata,sa fac oamenii sa zambeasca mai mult decat pana acum,sa le fac zilele mai frumoase,dar nu pot.Ceva ma trage inapoi,poate trecutul sau poate doar frica de un inceput fericit.Nu sunt obisnuita cu fericirea si euforia pe care toti incearca sa o simta acum.Ma simt singura,desi nu sunt.Ma simt singura si stiu ca imi convine.M-am obisnuit cu singuratatea asta dar as vrea sa scap de ea si nu pot,e parte din mine acum.De cateva zile sunt efectiv URMARITA de numeroase amintiri,si nu pot sa inteleg de ce.Le-am ocolit o groaza de timp,de ce se ridica impotriva mea acum?Cu ce scop?Cui am gresit atat de rau ca sa merit infernul din care nu pot iesi?Daca Mos Craciun ar exista cu adevarat,i-as scrie sa imi aduca un suflet nou,mai bun si mai generos.L-as ruga sa ma ajute sa fiu tot ce nu am reusit sa fiu atata vreme.Dar unde duc scrisorica?Cine este adevaratul destinatar,si sunt eu cu adevarat unicul expeditor?Nu este oare o scrisorica menita sa mearga de la suflet la suflet?O noua zi,alte pierderi.
Cristinaaaaaaaaaaaaaa,trezeste-te!