As vrea sa stiu cu ce sa incep,sau ce titlu sa dau lucrurilor pe care am sa incep sa le scriu,dar nu pot.Ma simt obosita si fara putere,simt ca am zburat o viata intreaga si mi s-au frant aripile fara permisiunea mea.Cum sa mai stiu cum e sa mergi daca eu am fost obisnuita sa zbor atata timp?Cum sa mai gasesc eu adresa fericirii cand stiu ca era serioasa cand imi spunea ca vine si pleaca?Cum sa mai cred eu in ceva cand clipa de clipa realizez ca totul e o iluzie?Nici macar cine sunt nu mai stiu.Joc atatea roluri,si port atatea masti incat nu mai stiu ce e al meu si ce e al circumstantelor.Imi doresc atat de mult sa am in ce sa ma pierd,sa nu cunosc singuratatea si sa imi fac viata unica ..dar de ce atunci cand incepe sa devina perfecta..ma pierd si..vreau sa fiu singura...doar eu cu mine?De fapt,nu cu mine.Imi e mai frica de mine decat de ce e in jurul meu.Sunt un mister groaznic pentru mine.Imi doresc un lucru,il primesc si apoi fug.Cum se numeste asta?
Durerea nu mai este de mult un simplu musafir pentru mine,e deja rutina.Vad durere,simt durere,sunt inconjurata de durere...poate pentru ca eu sunt durere.Nu credeam ca te poate afecta atat de tare ipostaza de martor.Credeam ca un rol devine greu doar pentru cel care il joaca,nu si pentru cei care privesc evolutia lui.Ca si om,incepi sa te simti uneori puternic.Pe parcurs,iti dai seama ca lumea ramane la fel de mare si fara puterea ta,fara visele tale,fara tine.
Dar nu,nu mai scriu despre durere.Nu mai scriu despre nimic.Ma culc.



[~Lma tata>:D<]
[~blogul meu face un an]