Ah da,cum am putut uita una ca asta.
Astazi,e ziua tatalui meu.
Eram in panica,nu gaseam nici bani nici idei pt un cadou,si nu puteam sa nu urmez traditia tocmai azi.
I-am luat un cadou,dar cand am intrat in casa eram atat de..uimita..
Nu era muzica,nu erau invitati,nu era atmosfera de petrecere,poate ca nu a dorit sa fie,dar imi doream sa fie fericit.
A fost atat de pasnic toata ziua o.O
Ca si cum nu ar fi fost ziua lui..
Nestiind ce altceva pot face,i-am zis ca il iubesc de zeci de mii de ori.
Stiu ca i-a placut partea asta,nu aude prea des cuvintele astea din gura mea.
Nu le zic oamenilor ca ii iubesc,dar le arat si le-o demonstrez(UNEORI)
Uhm..parintii mei..
subiect delicat..
In ciuda zecilor de chestii pe care mi le interzic si in ciuda sutelor de crize pe care mi le provoaca lunar,ii iubesc mai mult decat orice^^
Chestia este ca..ei sunt mereu langa mine,nu numai cand le povestesc despre reusitele mele ci si atunci cand vin de la scoala,ma prefac ca nu am nimic,ma fortez sa zambesc,imi arunc ghiozdanul la intrare si intru in camera mea si plang.
Ei sunt singurii care intra si ma intreaba ce am,si sunt gata sa ma asculte,chiar daca este vorba despre chestii minore.
De asta ii iubesc asa de mult,desi sunt insistenti uneori,exagerati,desi se iau de bretonul meu si ma fac emo,ma adora^^
Si sunt sigura ca fara ei as fi un nimic.
p.s.e de apreciat deschiderea pe care o am in seara asta,daca ar vedea post-ul sunt sigura ca ar s-ar simti execelent,importanti,exact asa cum vor sa fie si si-ar hrani orgoliul.
Dar uneori e mai bine sa nu le spui oamenilor ce crezi despre ei,pentru ca li se poate urca la cap,sau pot incepe sa te urasca pentru ca nu ii supraestimezi.Dar parerile se formeaza,se schimba ..
Sfatul meu?
NU hraniti orgoliile oamenilor.Nu merita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu