Timpul pare sa fie mereu in contradictie cu planurile mele,cu asteptarile mele,cu mine..
De ce?Pur si simplu trece fara sa iti dai seama,si cand realizezi asta este deja prea tarziu.
Urasc expresia "prea tarziu",nu imi place sa stiu ca sunt in pieredere,nu imi place sa stiu ca timpul trece si nu fac nimic productiv.
Nu imi place timpul,e prea rapid,prea complex ca sa existe.
Si circumstantele..
Il influenteaza.
De ce nu se poate opri timpul in loc?In fond,avem doar o viaata care este prea scurta ca sa ne putem permite sa pierdem timp,si inconstient,o facem cu fiecare secunda in care nu vedem partea plina a paharului.
Nu imi place timpul.
Cand ai nevoie de el,pare ca nu exista.
Si cand nu ai nevoie de el,ai prea mult.
Ceea ce pune lumea in miscare nu este cautarea placerii,ci renuntarea la tot ce este important.
Stiu ca timpul e durere mereu dar durerea sperie cand isi arata adevarata fata,dar e..seducatoare cand e plina de sacrificiu,renuntare sau lasitate.Omul,oricat ar respinge-o,gaseste mereu un mijloc de a convietui cu ea si a-si face din ea o parte a vietii sale.
Timpul este focul în care ne ardem existenţa.
Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr.
Se pare ca una dintre cele mai mari iluzii pe care si le face un om este ca timpul trece,timpul probabil ca ramane,noi trecem.
Timpul se masoara in cuvinte.
Fiecare zi este o clona nereusita a celei de ieri.
Timpul exista ca lucrurile sa nu se intample in acelasi timp.
Vreau sa dau timpul inapoi,si stiind ca nu o sa reusesc prea curand,am de gand sa imi formez notiunea de timp incercand sa nu repet greselile din trecut..daca nu voi reusi,voi incerca din nou..
Doar cadem ca sa ne ridicam,nu?
:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu