23.03.2009.intentionam sa fac multe lucruri.
M-am trezit si la 06:30 zambind.
Si soarele parea sa ma sustina.
Si paltonul meu mov,si parfumul meu parea sa imi insufle asta.
M-am intalnit pe drumul spre scoala cu minna,o fosta profesoara de engleza de origine britanica.La ea am admirat un lucru pe care nu l-am sesizat la prea multi,ZAMBESTE MEREU,nu cred ca a fost vreodata suparata,si daca a fost,pariez ca nu o arata.Gj!
Prima ora a fost extrem de norocoasa :">,am luat 9 la romana in loc de 8:D
Asta pt ca am rupt tacerea si i-am zis ca a gresit cand a calculat[-(
Pana si ea a aprobat "Da ma da,sunt blonda!!!"
La religie am vorbit despre cipurile alea la care chiar nu are sens sa ma mai gandesc pentru ca nu ma ajuta cu nimic daca o fac.
Mai departe,la tehnologie am ras like always:D.Si ca o fata perseverenta,am citit la fizica.
Pe urma,in pauza am realizat ca bunica mea mi-a zis cat ii place laptele de la scoala.
Si cum nu ratez nicio oprtunitate de a aseza un zambet pe fata cuiva,m-am gandit sa iau un bax de lapte=)):-"pt ea.
Ofc,l-a carat Simona pana cand a sarit Sima pe el si s-a dus.
Pe urma,a venit ora care m-a adus intr-o stare de transa @-).
Fiiizica.
Eu nu am fost la un test lunea trecuta si imi invatasem pt miercuri:-ldar nu am dat testul atunci.
Pt. azi invatasem cu totul si cu totul altceva.
Cand ajunge la mine la catalog ma intreaba cat am luat la test:
"Paaai,nu am fost."
"oooo,pai si acum ce faci?"
"Bine;;)"
Si ma pune sa dau testul.
X_X
Stiu ca se presupunea ca trebuia sa stiu,dar nu citisem nici macar o data:-<
Pana si Cezar [^:)^] scria:-l
Si Muntean[^:)^]
Eu ma uitam pe cer:-l
Si ma gandeam daca trebuie sa rad,sau sa plang.
Simona avea raspunsurile,dar fiind prea socata de decizia profei,nu ii acordam atentie.
Nu ma afecteaza nota in sine ci faptul ca..
Inca o data in viata mi s-a dovedit ca nu trebuie sa ai in posesie un creier super dotat,ci o "karma"super norocoasa.
Restul zilei,am visat si am realizat ca nu stiu sa accept.
Nu stiu cand trebuie sa actionez sau sa accept.
Cred ca de atsa pierd asa de mult.
Pentru ca timpul nu ma asteapta atat cat mi-as dori.
Dar nu asteapta pe nimeni.
Si mi-am pus intrebarea de ce as suferi daca nu as ramane in Cosbuc,si am gasit doar o solutie:imi e frica de necunoscut.
Nu stiu de ce,dar imi este.
Pe urma,intr-un loc anume,o femeie de vreo 45 de ani imi tot spunea Andreea:| desi ma stia de 1 an,nu am indraznit sa ii zic ca nu ma cheama asa.
Si..
M-am simtit mai bine:D
Nu am nici cea mai vaga idee dc..
Simteam ca o data cu numele "Cristina"s-au dus toate fazele urate,toate cuvintele grele,toata nedreptatile,dar..si clipele bune si cuvintele memorabile.
Cred ca doare sa fii om.
Pierzi mai mult decat castigi.
Si ce rahat de incurajari primesti..
"Esti un copil,e doar inceputul!"
:/
Cred ca o sa imi treaca.
Sunt sigura ca o sa imi treaca,dar acum nu vreau sa imi treaca.
Am fost si o sa fiu un om care nu poate sa treaca peste esecuri cu usurinta.
Si ma uimes cei din jurul meu,care o fac cu o asa usurinta.
Ei de ce pot?
Sunt obisnuiti sa piarda?
Sau pur si simplu traiesc clipa indiferent de circumstante?
Eu nu pot:-l.
Nu vreau.
Dar teama de esec nu trebuie sa fie un motiv pentru a nu incerca ceva..
Ce am incercat eu?
SA PIIIIERRRRRDD.
Poate nu este prea ratinal sau logic.
Dar de multe ori,sentimentele nu sunt logice,sau..sunt?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu