GO HARD OR GO HOME.

imi e rau.lene.frica.
vreau o pauza,nu mai pot.
naspa.naspa.naspa.
"you are my heaven but what if i am your hell?"

Tango To Evora

E cea mai frumoasa,ca din poveste,
D-un baiat aleasa,el o iubeste,
Dar blestem apasa pe-a lor iubire,
Noaptea cand se lasa,el nu va mai fi.
Fata e dorita impotriva firii,
De un zeu ravnita,Zeul Iubirii,
Va fi despartita,din razbunare,
Va fi pedepsita,fiindca nu l-a vrut.
Sangele din trupul baiatului
Zeul il va lua in puterea lui,
Sa-l ascunda in vii chiar l-asfintit,
Fata toata viata o sa zdrobeasca
Strugurii sub talpa sa mi-l gaseasca,
Intr-un bob de strugur' pe al ei iubit.

Azi sunt fericita doar pentru ca traiesc.
Nu am rezistat,trebuia sa te chem din nou in mine.Nu pot exista fara tine in imaginatia mea.M-ai ascultat,ai venit.Eram atat de devastata cand te-ai facut simtit....M-ai gasit ingenuncheata si cu rochia rupta.Nici nu m-ai recunoscut,atat de palida eram.Mi-ai spus sa ma ridic si sa vin cu tine.M-ai luat de mana si mi-ai spus sa te urmez,dar ti-am pierdut calea.M-am pierdut de tine.Unde eram?Nu stiu.Era zapada peste tot in jurul meu si imi era frig.Am alergat foarte mult dupa tine.Era miezul noptii.Alergam ca o disparata,ca o nebuna,ca o amnezica,ca o psihopata.Nu stiu ce imi dadea puterea sa alerg si ce ma incalzea atat de tare si imi dadea putere sa exist.In jurul meu toata vietatiile pareau sa fie inghetate si se uitau la mine suspicios si parca le auzeam "Unde pleci,esti nebuna?".Dar fugeam si ma luptam cu crengile copacilor ce imi erau obstacole si nu aveam cum sa ii fac sa ma lase sa merg mai departe,asa ca le pictam putinele frunze cu sangele meu.Imi era frica de ce lasam in urma,de asta priveam luna si alergam respirand amarnic de greu.In toata negura din acel fund de lume,am vazut o scanteie.Cred ca erai tu,dar nu sunt sigura.Am cazut la pamant,debusolata,fara viata,fara tine.Mi-am infipt mainile in pamant si l-am strans tot in palmele mele insangerate.Eram asa de mica in toata imensitatea Universului ce ma inghitea in intunericul lui cel mai adanc...Pe fata mea era amestecat pamant uscat cu lacrimi,dar zapada avea grija sa le acopere usor.Ningea peste mine si desi zapada era mai rece decat sufletul meu,ma incalzea.Si in noaptea aia am adormit acolo,intreaga.M-am trezit speriata uitand ca te cautam pe tine.Mi-am pus in graba peste mine o patura gasita in scoarta unui copac,si am mers singura prin padure aia blestemata.Aratam ca o cersetoare,cersetoare de iubire.Ningea si eu eram singura.am construit un om de zapada si nu era nimeni langa mine sa ii faca o poza.M-am asezat si m-am ingropat in zapada in speranta ca voi simti durere,dar nu am reusit.Plangeam asa de zgomotos incat am trezit din somn toata pasarile padurii.Unde sa ma duc acum?Sunt nebuna,nu stiam unde sa te gasesc.Mi-ai zis sa te urmez,de ce nu ai spus ca urmez de fapt calea catre nebunie?Sau iti place sa vezi ca fiecare clipa care trece ne desparte?Nu vezi cat ma doare?Nu cred ca stii cum e sa astepti an de an un miracol si sa nu il primesti.Sa te focalizezi asupra lui,sa te vinzi unei iluzii,sa uiti de tine si de sufletul tau pentru nimic...Sau sa te plimbi printre sute de luminite pe care atatia le privesc admirativ si tu sa stai cu capul plecat pentru ca lumina lor iti poate devasta intunericul launtric.Nu cred ca stii cum trebuie sa fie sa te trezesti in dimineata de Craciun si sa nu iti gasesti sub bradul cadoul pentru care ti-ai schimbat viata,si sa zambesti totusi pentru ca ai primit niste ciocolata.Dar asa esti tu,nici nu existi.Am stat toata ziua acolo si mi-am plans de mila,nu te aratai.Macar sa imi spui sa ma intorc,sa imi zici ca e prea tarziu,sau prea devreme pentru intalnirea noastra,macar sa capete un sens o partica din acest intreg.Se insera,asa ca mi-am aprins o lumanare si m-am intors spre casa mea...dar ce sa vezi?Nu ma lasai sa ies de pe terioriul tau.Le-ai poruncit copaiclor sa isi plece crengile peste mine si sa ma prinda in iadul tau,i-ai ordonat pamantului sa se cutremure si sa ma inghita in el ca sa fiu pe eternitate vanduta doar tie si ai rugat pasarile sa imi cante moartea.Stiam ca tu erai de vina pentru tot,macar te intalneam.Dar mi-ai acoperit ochii cu mana ta atat de fierbinte si mi-ai incalzit sufletul....Mi-ai soptit incet sa nu ma mai tem de tine si mi-ai spus ca pana si iadul are nevoie de iubire.Nu vedeam cum arati,si mi-ai atins buzele si le-ai inveninat.Eram lipita de trunchiul unui copac si tu te roteai in jurul meu dar brusc m-ai tras spre tine cu lacomie si respiram langa tine si tu radeai malefic si multumit.Mi-am ascultat simturile si cu mainile legate si lovite,ti-am cautat palmele dar ti-am gasit doar buzele si realizam cat de greu respirai.Mi-am trecut degetele prin parul tau si miroseai exact cum imi imaginam.Te-am luat in brate salbatic pentru ca stiam ca esti tu si nu m-ai refuzat.Plangeam de fericire la umbra soarelui ce apunea deasupra noastra si nu imi pasa ca sunt inghitita de pamantul meu.Dar ai spus ca trebuie sa pleci si te-ai smuls din bratele mele si ma tineam asa de strans de mana ta...si mi-ai descoperit ochii cand erai deja departe...tot ce mi-ai lasat era doar trandafirul ala alb.Acum..acum mergeam cu adevarat spre casa.Eram ostenita.Ningea peste mine,eram mai fericita acum.Am inceput sa imi inalt capul spre cer,apoi am zambit.Am vazut cum se jucau in zapada doi copilasi,si am inceput sa rad.M-au chemat langa ei si asa am inceput sa ne jucam.Aruncam bulgari de zapda de pe un bloc inalt,si in acei bulgari sa stii ca sadeam tot ce simteam pentru tine.Am tot aruncat bulgarii pana am ramas fara zapada in jurul meu.Zambeam cu totii.Le-am multumit copiilor.Simteam ca am scapat de tine si de zapada cea rece.Am intrat putin in casa sa beau un ceai cald si..m-am intors.Dar acum ningea peste noi.De ce nu ma lasai in pace?Si unul din baieti a venit langa mine spunand "Of,se pare ca mai avem ce arunca maine.."Da,da dragul meu,dar pana cand sa arunc cu resturi in urma ta?Pentru ce dau zapada la o parte daca peste o ora ninge iar?

~...

~Ninge.Oare doar afara sau si in sufletul meu?Am incercat sa ma gasesc,sa aflu cine sunt,ce simt si ce vreau de fapt.Nu am reusit.Nu reusesc niciodata.Nu inteleg cum am pretentia sa ii inteleg pe altii cand nu sunt in stare sa ma inteleg pe mine.Nu ma simt capabila sa imi parasesc camera,rutina.Nu vreau afara,nu mai vreau pe nimeni langa mine.Vreau sa fiu singura acum.Singuratatea asta ma linististe,vreau sa imi pierd sufletul in ea.As vrea sa devin si eu un fulg de nea,sa nu traiesc mult dar sa traiesc din plin totul.Vreau sa ma topesc si eu in palmele calduroase ale cuiva,sa stiu ca acum un strop din mine evolueaza in cineva.Sa fiu asa de fidela acelui cineva,incat sa ma topesc doar ca sa devenim un intreg.As vrea sa ies din inchisoarea asta in care m-am bagat singura,as vrea sa imi rupa cineva lanturile in care mi-am inrobit sufletul,doar ca stiu cum e sa traiesc din nou.Simt ca nu merg nicaieri,pierd clipe in folosul a nimic.oamenii ajung la stadiul in care durerea lor sufleteasca este atat de profunda incat incep sa o simta si fizic.Nici macar nu stiu de ce sufar,dar...oare sufar cu adevarat?Vine Craciunul,tooooot Universul simte asta,eu de ce nu vreau?Se spune ca de Craciun se intampla miracole,dar ceva imi spune ca nici in acest an nu imi voi primi miracolul.Am fost rea,am ranit,am gresit,si da,sunt om.Poate ca...Mosul nu analizeaza clipa de clipa ceea ce fac,dar cu siguranta constiinta mea o face.Fug de mine acum,devine mult prea greu tot ce car.As vrea sa pot sa iau o pauza,sa nu exist,sa fiu neutra.Poate ca..vidul este cu adevarat calea spre adevar.Mintea mea este un camp mult prea devastat de atatea ganduri parazite care nu fac decar sa ruineze tot ce am sadit o viata.Ce rost are sa privesc luminitele din tot orasul cand tot sufletul meu e cufundat in negura?Stiu perfect ca unicitatea Craciunului nu sta in darurile materiale,tb sa fim mai buni,dar cum sa reusim acum cand nu am reusit o viata?Tinem post si ne amintim de Iisus in aceasta perioada,dar cine se asteapta sa reusim dupa ce l-am ignorat atata vreme?Ne dorim sa cunoastem iubirea,generozitatea sa ne defineasca dar cum sa putem fi ce ne-a fost frica sa fim o viata intreaga?Copiii isi pregatesc ghetutele,noi ne pregatim sufletele.Cred ca etse mai usor sa faci o ghetuta sa arate impecabil decat sa incerci sa te lupti o umbra care a pus stapanire pe sufletul tau.Chiar imi doresc sa fiu mai buna,sa ma depasesc,sa ies din mine,sa daruiesc,sa iert,sa fiu iertata,sa fac oamenii sa zambeasca mai mult decat pana acum,sa le fac zilele mai frumoase,dar nu pot.Ceva ma trage inapoi,poate trecutul sau poate doar frica de un inceput fericit.Nu sunt obisnuita cu fericirea si euforia pe care toti incearca sa o simta acum.Ma simt singura,desi nu sunt.Ma simt singura si stiu ca imi convine.M-am obisnuit cu singuratatea asta dar as vrea sa scap de ea si nu pot,e parte din mine acum.De cateva zile sunt efectiv URMARITA de numeroase amintiri,si nu pot sa inteleg de ce.Le-am ocolit o groaza de timp,de ce se ridica impotriva mea acum?Cu ce scop?Cui am gresit atat de rau ca sa merit infernul din care nu pot iesi?Daca Mos Craciun ar exista cu adevarat,i-as scrie sa imi aduca un suflet nou,mai bun si mai generos.L-as ruga sa ma ajute sa fiu tot ce nu am reusit sa fiu atata vreme.Dar unde duc scrisorica?Cine este adevaratul destinatar,si sunt eu cu adevarat unicul expeditor?Nu este oare o scrisorica menita sa mearga de la suflet la suflet?O noua zi,alte pierderi.
Cristinaaaaaaaaaaaaaa,trezeste-te!

-Credeai ca sunt reala doar pentru ca ma vezi?Credeai ca sunt a ta doar pentru ca ti-am apartinut pret de o clipa?Crezi ca sunt scaparea ta?Oh,domnule,te inseli!Sunt doar o iluzie.Haide,demonstreaza ca mint,vino aici,prinde-ma!Nu poti?Nu te intrebi de ce?Pentru ca sunt o iluzie,o plasmuire a diavolului.Crezi ca daca am aripi sunt inger?Sau daca ochii tai arunca sageti de foc spre mine sunt data iadului tau?Nu vezi ca apar in viata ta doar atunci cand nu vrei?Nu vezi ca ma atingi doar prin cuvinte?Cum poti spune ca iti e greata de mine cand nici macar nu m-ai gustat pentru ca..din nefericire,iluziile nu se gusta,doar otravesc.Nu te intrebi de ce ma cauti si nu ma gasesti nici macar intr-o amarata frunza vestejita de toamna?Nu vezi ca nici daca te rogi unui Dumnzeu doar al tau nu ma primesti?Nu vezi ca daca singura ta dorinta de Craciun sunt eu,nu primesti nimic sub bradul care este gazda atator suflete?Crezi ca daca imi beau ultimul pahar de suferinta si venin in fata ta,acum,exist?Crezi ca daca iti zambesc si ne intalnim pe culmile viselor noastre..formam un intreg?Si daca imi prinzi mana si imi atingi sufletul,sunt a ta?Si crezi ca daca imi calc pe inima si prind forma ca sa privim impreuna cum un nou soare apune si cum inca o stea cade de pe cerul tau,nu mai esti singur?Crezi ca daca ma cert cu demonii ce imi tin inima incatusata ca sa ma lase sa vin langa tine si sa iti sarut pleoapele ostenite de la atata plans fara ca tu sa stii,ai sa ma pastrezi pentru o eternitate?Nu vezi ca nu ma gasesti in nimic,in nimeni,nicaieri?Nu vezi ca in fiecare exista doar bucatele din mine pentru ca in drumul meu spre nemurire mi-am blocat sufletul intre cer si pamant si uitandu-ma in urma,s-a spart in mii de particele, daruind astfel fiecarui om o parte din mine?

Crezi ca imi e frica de iubire?Oh domnule,te inseli amarnic.Nu caut iubirea si nu pot sa scap de ea nicaieri,ma urmareste pretutindeni.Nici sufletele moarte nu scapa de ea.E ca o vraja de care fugim dar fara care nu putem exista.Insusi existenta noastra presupune iubire.

Si dragule,de ce ma tot cauti?Ti se pare ca eu m-am gasit?

De ce te uiti buimac pe peretii goi din camera ta in speranta ca umbra mea e zidita acum pe ei?Nu stiai ca iluziile vin si pleaca?

De ce iti e frica de mine acum?Stii ca nu poti trai fara mine,dar cand apar in mijlocul desertului tau precum un strop de apa,de ce ma stingi?

Cum e posibil sa fiu blocata aici?Cum exist?Cine sunt?De ce traiesc prin tine?De ce nu ma pot aduna?Ce mi-ai facut?Nu stiu nici macar de unde vin si catre ce ma indrept,stiu ca sunt aici,si fac atatea incat obosesc si ma pierd in atatea nimicuri.Nici nu stiu daca inima mea mai bate cu adevarat sau simt doar pulsul inimii tale in toata fiinta mea.Nici nu stiu daca vad cu ochii mei sau daca tot ce vad,vad prin tine.Nu mai am nici unde sa imi astern suferinta.Focul ingheata,apa arde cand ii vorbesc,aerul ma sufoca,viata imi trece..Nu exist.Sunt doar o plasmuire a imaginatiei tale.Atinge-ma,haide,prinde-ma in bratele tale si confirma ca sunt vie si fa-ma a ta.Nu o sa poti.Si stii de ce?Pentru ca am sa fug pe portile pe care am si venit la chemarea ta care a zguduit Raiul din temelii.Si oricum...oamenii nu stiu sa faca din iluzii certitudini.Oricum oamenii nu cred in visele lor.Oricum nimeni nu lupta pentru intangibil.Oricum toti renunta intr-un final.Oricum toti cred in ei doar atata timp cat reusesc ceea ce isi propun.Oricum oamenii cred doar in ceea ce vad.Oricum nimeni nu e sigur de ceea ce simte.Si oricum pe mine nu ma vede nimeni asa cum sunt.Si sunt un joc prea dur ca sa riste cineva sa il joace cu propria sa viata pentru ca este sigur ca va pierde.Oricum cu totii stiu ca eu ard,ca sunt foc si ca ucid.Dar totusi nimeni nu m-a atins.Oricum ei ma cred imposibila,relativa,temporara.Dar nimeni nu a pasit pe gazonul gradinii sufletului meu din cauza unui biet semn de "interzis".Oricum ma vezi doar in oglinda.Oricum ma atingi doar cand visezi.De ce mai sunt aici?Nici tu nu crezi in mine si nu te avanti in marea din care vin doar pentru ca nu stii cat de adanca e.

Oh domnule,pleaca,uita-ma.Stand pe margine si privind cum ma sting,nu ai sa ma ai..niciodata.

Asa mi-e frica sa nu ma pierd..
Si asa de frica mi-e de tine si sa ma uit la mine si sa vad doi..
Asa de frica mi-e de noi,
Ca as putea sa picur frica-mi toata pe zidurile dintre noi.

Asa de greu te mai gasesc acum,
Am si uitat care mi-e drumul si...daca esti un zeu nebun?
Unde te ascunzi,nici eu nu stiu,
Dar ce ma fac daca te gasesc si totusi este prea tarziu?

Asa de mult tineam sa-ti zic,
Ca esti asa angelic atunci cand dormi pe perna mea,
Si tare draga mi-este cusca in care ma arunci
Caci stiu ca este doar a mea.

Asa de dulce-ti e veninul,
Ca l-as sorbi o viata-ntreaga,
Doar daca as stii ca inima mea
Nu va-nceta vreodata sa mai bata.

Asa de mult iubesc eu crinii,
Ce numai tu stii sa-i culegi,
Si atata de mult le admir spinii,
Ce numai eu pot sa-i gasesc.

Si cat iubesc eu valurile marii pe-nserat,
Caci se sparg adesea-n talpile-mi trudite,
Ce numai eu stiu cat au umblat in cautarea fericirii.

Si cat ador eu drumul spre moartea vietii
Ce numai tu mi l-ai schitat
In noaptea noastra,noaptea mortii
Si asa de mult m-ai incantat
Ca te-am urmat fara sa stiu
Ca singura ma avant pe Valea Mortii
Si maine voi deveni victima sortii.

Si totusi asa de mult apreciez singuratea noptii,
Caci ma alina si ma cheama,
Dar nu mi-e teama sa ma dau pustietatii,
Caci ea ma are,ea ma da.
Si stiu ca din laleaua-mi neagra,
Spinului meu ii vor cadea coltii,
Si chiar si spinii din priviri
Se vor preface in surasuri
Caci viata vine,viata trece
Si am sa ingrop cu mine inima-mi ce ceas de ceas nu zaboveste.

Sunt Marry Poppins pentru ca daca as fi suficent de plinuta si rotunda as ingropa sub mine toate sufletele singure.Sunt M.P.a secolului pentru ca stiu adresa locului in care copiii isi pot recupera visele.Sunt M.P. pentru ca daca mi se ia un deget ofer o intreaga mana.Sunt eu pentru ca as vrea sa stiu ce anume aduce suferinta,sa ma prefac in razboinic si sa ucid acel element.Eu sunt comuna;dar tot as vrea sa am puteri magice si sa pictez pe fetele tuturor zambete senine dupa ce sunt zdrobite de atatea lacrimi grele.As vrea sa fiu Vrajitorul din Oz si sa indeplinesc dorintele tuturor oamenilor de pe Pamant ca sa nu se mai urasca unii pe altii.As vrea sa fiu Fat-Frumos si sa ma lupt cu pacatele oamenilor pana le ucid.As vrea sa fiu Nostradamus si sa citesc in stele,sa stiu cand mor ca sa stiu cat timp mai am,si sa fac in fiecare zi cate un om fericit inainte sa mor.As vrea sa fiu un inger si sa iau sub aripile mele protectoare toate sufletele triste si parasite si sa le ofer tuturor o bucatica din inima mea.Daca as putea,as rupe din mine ca sa impac toti oamenii de pe Pamant si sa invete sa aprecieze viata.As vrea sa fiu un medic genial si sa vindec orice suferinta,orice boala incurabila ca sa scutesc oamenii cu suferinta.As vrea sa inchid portile vietii mele ca sa se deschida pentru altii si sa ii ajute.As vrea sa fiu vampir si sa sorb veninul din vietile oamenilor ce il primesc pe nedrept.As vrea sa fiu fondatoarea Dexului ca sa sterg cuvintele "ura","nedreptate","invidie","moarte"si sinonimele lor din el.As vrea sa fiu primarul lumii si sa demolez fiecare sediu funerar,fiecare morga,dar in acelasi timp sa fac in asa fel incat sa nu fie nevoie de ele.As vrea sa fiu cea mai bogata banca din lume si sa ofer bani din mine oamenilor care nu pot merge in mall la cafeluta din cauza ca au salarii de mizerie si copiii lor au nevoie de cursuri si haine noi.As vrea sa fiu un leac contra mortii,si oricine ma va bea sa aiba viata vesnica.
~Dar pana cand visele mele se vor materializa,eu nu vreau sa fiu decat ce pot a fi mai bine.Nu vreau sa mai pierd,sa plec doar ca sa ma intorc,sa urasc,nu,suficient pentru astea.Pentru ca...daca maine mor,cu ce realizari plec?Ce folos daca am iubit si apreciat atatia oameni fara ca ei sa stie?De unde am certitudinea ca ma pot intoarce sa le zic celor ce ma vor jeli ca sunt bine?Cu siguranta nu imi pot trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima,dar cred ca pot incerca sa imi fac ziua de azi mai buna decat cea de ieri...cum?oferind celor din jur o parte din sufletul meu,cu riscul de a nu-mi primi bucatele de inima niciodata inapoi,si inima mea sa bata in piepturile tuturor celor ce nu pot sa iubeasca si sa ierte.Asa sunt eu,daca pierd ceea ce obtin,este ceea ce vreau,si oamenii merita tot ce e mai bun din lume,pentru ca sunt fiinte demne de iubire si respect;si pentru ca eu nu cred in oameni rai,cred in oameni prosti.

Departe

Sa nu ma chemi ca n'am sa vin,

Sa nu ma strigi ca n'am sa te aud.

Sa nu ma vrei caci n'am sa fiu a ta,

Sa nu ma chemi ca nu te voi asculta.

~
Sa nu vrei vreodata sa ma intorc din drumul meu,

Stii ca am plecat,uita-ma, desi este greu.

Nu arunca cu noroi in urma ma,

Si daca vei vreodata tentat sa faci asa,intai asculta-ti inima.

~
Sa nu te uiti la stele si sa crezi ca te privesc.

Stii bine ca nu este asa.

Nu sunt in nicio stea,in niciun cuvant,in nicio adiere de vant.

Stii unde sunt si unde ma gasesti?

Uite,inchide ochii,striga-ma si ai sa ma zaresti.

~

Sa nu plangi daca plec,ci sa zambesti

Sa zambesti in numele meu,ca am fost si am sa fiu,daca nu pentru tine atunci pentru un suflet mai viu.

Sa razi din tot sufletul cand nu am sa mai fiu deloc,

Sa razi si sa fii fericit ca am existat.

~

Sa nu ai lacrimi in ochi cand nu ai sa ma mai gasesti,

Sau...crezi in finalurile fericite din povesti?

Sa nu ma crezi inger,zana sau orice altceva,

Doar deschide-ti inima si cunoaste-mi povestea.

~

Sa nu-mi uiti ochii,caci tare mult ei te-au iubit,

Si atatea lacrimi din ei au irosit.

Sa nu le uiti puterea de a te vedea

Si cand esti mort,departe sau altundeva.

~

Si pe mine,pe mine doar sa nu ma uiti,

Nici visele mele si focul arzator din ele.

Sa nu uiti toate cele ce am zis,

Caci daca plec..ramane doar iubirea din ele.

Refugiu.

Imi pare rau ca nu sunt,nu am fost si nici n-am sa fiu altceva decat sunt.

Stiu ca nu are rost sa pretind ca as fi ce nu sunt si nu vreau sa fiu.

Nu sunt un inger sau un demon bland,nu sunt nimic si totusi sunt ceva mai mult.

Apa ma arde si focul ma topeste,incotro s-o apuc ca sa aflu ce inima-mi doreste?

~

Imi cer scuze pentru ce sunt,nu pentru ceea ce n-am fost,

Imi cer scuze desi stiu ca nici nu are rost

Imi pare rau pentru prostiile ce gura mea nu le-a gandit,

Dar nu imi pare rau de vremea ce am pierdut-o propavaduind.

~

Iarta-mi ochii care lin in fata ta vor cadea,si te rog,nu te speria.

Iarta-mi ochii ce au vazut mai mult decat au vrut,

Si iarta-le indrazneala de a dori mai mult.

~

Scuza-mi inima ca a simtit mereu mai mult decat a vrut,

Si nu o condamna.

Scuza-mi inima ca a batut de multe ori si atunci cand nu putea,

Iart-o si nu o condamna.

~
Scuza-mi toate lacrimile ce au cazut fara sa vrea,

Nu incerca sa le recuperezi,sa le stergi caci in zadar vei incerca.

Scuza-mi toate lacrimile ce au sters ura de pe fata mea,

Iarta-le si nu le estompa.

~
Iarta-mi auzul caci pacatos a fost,

Sa auda lucruri atatea fara rost.

Iarta-l caci nu cred ca voia,

Sa auda raul si infernul

Din toata lumea asta rea.

~

Iarta-mi picioarele ca au ajuns acolo unde nici nu trebuia,

Iarta-le ca au pornit la drum si nu au mai stiut care-i intoarcerea.

Iarta-le ca nopti intregi au alergat amarnic,

Si ma rugam sa le pot taia,oh...cat de jalnic.

~
Si pe mine,pe mine sa nu ma ierti pentru ce nu am facut,

Poate sa ma scuzi ca imi duream prea mult.

Nici sa nu-ncerci sa ma ierti pentru fiecare lucru ce nu sunt,

Ci sa ma ierti ca am incercat prea mult.

~

Pe tine..n'am de ce sa te iert,

Poate pot doar sa regret ca am fost atata vreme umbra ta,

Si m-ai tarat zadarnic prin noroi,m-ai murdarit,uzat..

Si de atatea ori tu m-ai epuizat.

Nu-ti cer nimic,doar daca poti a ma uita,

Caci viata fara tine este mai buna decat imi puteam imagina.

~
Viata..viata sa imi ierte fiecare sentiment inradacit aiurea-n inima.

Viata..sa imi ierte cuvintele puse in lacrimi,

Nu,viata,nu..nu am nevoie de aripi.

Acum,acum eu plec spre tine ca sa te gasesc,stiu ca pot.

Dar viata,dulcele meu venin,daca ma pierd..unde ma adapostesc?

Nimic.

Prietenia este asemeni unui unghi de 90 de grade,imens,fixat in centrul pamantului,care atunci cand este fixat bine,este capabil sa opreasca Pamantul in loc si sa straluceasca pe cont propriu.
Muzica este poarta catre Raiul sonoritatii inimilor noastre.
Timiditatea este ultima lacrima din ochiul inchis al copilului din noi.
Lacrimile sunt limbajul sufletului atunci cand cuvintele omenesti il limiteaza.
Toamna cad o data cu frunzele,si visele oamenilor,napustite de vantul aspru al uitarii.


Ma pierd.Cand ma opresc?Cine ma opreste?Ma pierd.Nu am aripi sa zbor departe de lumea mea.Ma pierd.Nu am glas sa-mi strig caderea.Ma pierd.Am pierdut harta catre sufletul meu.Ma pierd.Ma prefac.Ma invinovatesc.Devin scrum.Devin uitare.Devin vant.Sunt in pustiu.Ma pierd,caci pustiul e mare.Sunt singura.Nisipul se revolta,si ma ingroapa.Ma pierd.In pustiu nu se presara flori peste cadavre.Ma pierd.Cocorii ma privesc si ma cheama la ei.Dar unde sa ma duc?Cred ei ca eu imi aleg pustiul?Nu se gandesc oare ca pustiul ma alege pe mine?Incotro s-o apuc,cand eu insami devin uitare?
~
Cheama-ma la tine si nu ma lasa sa plec,te rog,iesi din visele mele si fii tu refugiul pe care il caut de cand ma stiu.Te rog,fii tu motivul pentru care te caut si nu te gasesc.Te rog,alege-ti o fata
si vino la mine caci la mine in viata e racoare.Te rog,vino la mine caci stelele sunt frumoase,atat de frumoase ca nu merita privite singure.Te rog,cauta-ma ca sa fii tu motivul pentru care te vad in toti.Te rog,invie!Caci viata mea e limitata,si am atatea sa iti spun..si uite,vezi cerul asta?De as putea as folosi norii ca sa iti scriu un mesaj cu lacrimile mele,dar..cerul acesta nu este destul de incapator.Te rog,vino in mine ca sa fii umbra mea atunci cand pasesc singura si tematoare pe strazile pline de frunze galbene.Fii tu valul meu atunci cand ma arunc in mare,caci viata trece si timpul ma doare.Fii tu bratele in care ma arunc cand visele mi se frang.Fii tu umbra dupa colt,cu care sa ma unesc atunci cand lumea imi fuge de sub picioare si tot ce simt si traiesc e un dor care doare.Stii cand de pustii mi-s noptile fara iluziile tale?Stii cate stele privesc tematoare,si le simt mai aproape decat prezenta ta?Si doare,doare dragul meu vis caci din vise nimic nu se pierde si doar se strecoara.De ce mai cred in tine cand stiu ca nu existi?Te cred iadul meu,dar accept cu mandrie sa mor in singuratatea pe care doar cineva ca tine mi-o poate face altar.Dar dragul meu vis,ce zici,astazi iesim din tipar?

Femeile.

1.femeile sunt capabile sa eclipseze atat prin frumusetea lor fizica,cat si prin iubirea lor interioara,asa ca..frumusetea fizica nu are forme,dimensiuni,sau numere.
2.o inima de femeie bate de cateva dati bune pe minut,dar niciuna din acele bataie nu bate de fericire,dar bate suportabil.Singuratatea e mai comfortabila atunci cand tine doar de un singur suflet,decat atunci cand simti singuratatea dintre doua suflete legate,
3.fat-frumos nu exista cu siguranta,dar un suflet de femeie demn de a fi iubit cu supunere,exista in fiecare femeie lovita de dragoste.
~Nu iubiti femeile doar pentru ca va incanta vederea,iubiti-le pentru ca fiecare clipa de fericire din viata voastra le-o datorati lor in mare masura.Femeile va nasc,va cresc,renunta la ele pentr voi.Apoi deveniti oameni.Inimi de femei se frang pentru voi,dar sunt ocupati cu voi.Unor femei le furati visele,si doar voi le puteti aprinde flacarile sperantelor lor.Traiti cu ele,dar uneori doar din rutina.Iubiti-le.Vremea e scurta si nu admite regrete.In spatele zambetelor lor,uneori se ascund ani buni de durere,dar zambesc pentru ca stiu ca cineva se poate indragosti de zambetul lor.Si daca o femeie va spune ca are tot ce isi doreste,sa nu o credeti.Pentru ca o femeie duce in viata sa doua mari razboaie:cu ea,si cu viata pe care o duce.

Te chem in mine

Astazi,in negura noptii si cea a inimii mele,
Te chem in mine.

Zilele trecute am ajuns intr-un castel plin de diamante si oglinzi.
Am intrat pe o usa toata din clestar,era atat de fina,de perfecta,de aspra,incat m-am taiat si picatura mea de sange ce s-a scurs din degetul meu tremurand,a colorat tacerea clantei pe care urma sa o ating.
Am pasit incetisor in prima incapere din acest palat,unde in peretii de ametist erau sculptati ingeri.Am avut o ezitare atunci cand am vrut sa il ating pe unul dintre ei,si totusi,ceva m-a intrerupt.O umbra din spatele meu mi-a dat aripi sa zbor,dar nu le-am primit,de Pamantul meu ma legau prea multe lucruri.Am devenit palida,alba,rece,fada.M-am privit in prima oglinda pe care am zarit-o.Doar buzele imi mai erau rosii.Atunci le-am atins.Ardeau.Unde ma aflam?Cand am intrebat asta,am cazut in genunchi involuntar si am vrut sa plang,dar nu aveam lacrimi.Am atins sfios oglinda si m-am privit pe mine.Cine sunt eu?Am respirat macabru,si respiratia mea a aburit geamul in care ma vedeam.Imi era frica de adevarul pe care il puteam descoperiprin mine.M-am uitat in ochii mei.Da,sunt ai mei.
Ai mei?Am inchis ochii.Si ei ardeau acum.Mi-am prins in palma dreapta suvitele castanii ale parului meu.Erau catifelate,si miroseau a fantasme.Erau ale mele.Gandul acesta mi-a dat fiori.Si suvitele mele castanii au luat foc.Apoi,mi-am mangait chipul.Era inocent si ah,era si el al meu.Atunci am lovit cu pumnul panicata in oglinda in care ma vedeam,m-am taiat din nou,dar acum sangele meu forma petale de trandafir in oglinda care ma dezvaluia pe mine mie.M-am speriat grozav de tare atunci,si mi-am luat trena rochiei de matase neagra pe care o purtam,in pumni.Alergam desculta,nauca,prin palatul ala scos din vise.Infrigurata,am coborat niste trepte care duceau..nu stiu unde.Fugeam asa de tare,asa de timid,dar nici eu nu stiu de cine.Am gasit apoi o usa mare,zidita pe margini cu superbe pietricele de cuart roz.Am deschis-o si cred ca...era cam mare pentru mine.Dincolo de ea se afla,Nemurirea.Dar cand sa pasesc spre ea..am realizat ca rochia mea se prinsese in coltul usii mult prea marete pentru o fata atat de contradictorie ca si mine.Am prins in rochia mea de matase neagra cateva scoici sidefii.Imi cam intepau pielea,asa ca m-am aplecat sa le scot,si ca prin minune,am realizat ca eram cu picioarele pe un mal.Aaah,aici este locul in care cereul atinge marea.Marea mea,daca as putea,as soarbe-o pe toata infometata si nu as lasa nimanui nici macar o particica din ea.M-am asezat pe o frunza mare de palmier,si am privit nuferii cum veneau spre mine.Parca stiau ca ii chem.Pret de un ceas,eram inconjurata de nuferi albi si roz.Apoi,eram atat de incantata de acest eveniment,incat am zambit cerului violet pe atunci.In clipa aceea,un porumbel alb s-a asezat pe umarul meu si mi-a prins in par o stea de mare minunata.Am ras asa de pronfund,asa de infantil,asa de sincer,incat am format un ecou,si la auzul lui,Nemurirea a tacut toata.Si toate pasarile acelea slobode,toate viata ce misuna si in cel mai mic graunte de nisip,a incetat sa existe.M-am ridicat pueril,mirosind toata a mare si m-am indreptat spre Usa pe care voiam sa o deschind din nou,sa ajung acasa,pe Pamantul meu,la oamenii carora le spun "te iubesc"atunci cand simt ca trebuie.Dar am gasit un pian negru si elegant in mijlocul gradinii pe care tocmai o vizitam.Am incepit sa cant,tematoare ce e drept,era tot din..clestar.si atunci,simteam ca ma eliberez,simteam ca prind aripile pe care nu voiam sa le am,simteam ca plec acolo unde nu imi doream sa plec,si totusi eram silita sa o fac.Nu cantam eu,imi canta sufletul,si cantam asa de frumos cant plangeam de fericire cand gandeam ca din mine,fata ranita de societate,iese ceva bun.Dar muzica lui m-a ruinat,era prea pura pentru negura din mine.Si atunci,am simtit cum o forta nevazuta ma impinge de pe scaunul mititel pe care ma asezasem sfiita sa nu cumva sa il deranjez...Si din gradina aceea,de pe acel scaunel dragalas,forta aceea m-a impins intr-o mare adanca.Peste mine curgeau acum amintiri,si cineva arunca peste mine cu flori,si lacrimile celor care ma priveau de sus erau acum stropi ucigasi pentru mine.Ma sufocam.Eram nimic.Si inca apa era adanca.Cat am trait in acele secunde...si ce bulgari grei de amintiri si regrete imi raneau spatele pe care l-am ostenit carand poverile vietii care ma aducea aici.si nu voiam sa plec,stiam ca mai am treaba,dar stropii celor de Sus ma adanceau si ma apropiau de Neant.Nu mai conta daca stiam sau nu sa inot,oricum doar constiinta imi putea fi salvare,si acum,tocmai ea ma parasea.Unde te duci,fiinta?Imi spuneam,dar cui ma adresam?Daca singurul "Eu"pe care il aveam..acum se pierdea?
Si din acest drum teribil de greu,am ajuns undeva...nu stiu unde.
Eram Sus.Si ma vedeam pe mine.
Pe mine si tot ce e al meu.
Zambeam,eram in parc,pe o banca si citeam prima mea carte.
Am suras,reusisem deci..
Si nu eram singura.In mine tocmai se plamadea primul meu fiu.
Fiul meu cu..Nemurirea.
Fiul ce nu s-a nascut niciodata,dar il pot in pantece de o vesnicie.
Atunci am rupt salbatic rochia neagra de matase pe care o purtam,si am ramas aproape goala,am plans strasnic in clipa aceea,voiam sa intru in mine si sa repar ce mai puteam sa repar.Si cand clipeam,plangeam asa de amagitor,incat nici pe mine nu ma convingeam.Si cum sa intru inapoi in mine?Cui sa ma rog sa imi dea aceasta putere?Mi-am frant aripile atunci,si din ele cadeau fulgi albi.Cui i le lasam?Nu-mi pasa.Eu intram in mine,in vesminte albe acum.Si atunci,in zona centrala a pieptului meu s-a produs o lumina care m-a ucis asa de ciudat,inca m-a readus la viata.Si din mine,iesea sufletul meu.Asa de jalnica era aceasta durere,si asa de mult ma orbea lumina ei combinata cu negura,ca am incercat sa-mi prind sufletul in palme si sa il aduc in mine,dar ardea,si palmele mele erau reci,erau ale mele.Am murit o noapte si o zi atunci.Si peste mine treceau oameni,parul meu era casa randunelelor acum,si buzele mele erau atinse doar de razele unui soare deja apus..Si ochii mei atat de pretiosi,ochii mei care vedeau visele devenind realitate,erau acum inchisi...
Nu stiu cum,sau de ce,sau cine sau cand..a readus in mine Sinele,dar a facut-o.
Si apoi,m-am trezit in patul din camera mea,fara rani,fara clestar,fara petale din florile dragostei...eram in Mine.Puteam sa-mi incep misiunea.Era o noua zi,o noua sansa,am zambit si am intrebat retoric Cerul.."Si eu,a cui eroina sunt?",si am plans,de multumire,ca sunt pe Pamatul meu,unde pot spune "te iubesc"pe limba mea,si de unde nu plec..pana nu sunt gata.

Daruire.

Si uite ca astazi,in teatrul Universului se mai stinge o flacara,si uite ca azi,un tren al vietii cuiva a deraiat.Uite ca azi,mii de suflete inaugureaza lumea asta teatrala,azi,in birourile maternitatilor se elibereaza mii de certificate de nastere,si chiar mai multe certificate de deces sunt inmanate rudelor persoanelor care astazi sunt doar amintiri.Cu ce pasi sa ma indrept eu spre viata,cand inchid ochii si cad la prima gropa din drumul pe care il evit de cand ma stiu?Cum sa am credinta ca pot sa fiu una cu lumina,cand plec capul si negura pune stapanire pe chipul meu candva inocent si gazda a zambetelor incarcate cu iubire,incocenta si dor?
Cum sa sper ca in viata mea va aparea cineva cu care sa impart tot ceea ce am,cand imi e frica sa aprind in palmele mele in care acum un an se topeau amintiri si fulgi de nea,fericirea?Cum sa imi deschid ochii si dintr-o privire sa inghit marea,cand stiu ca undeva departe,marea se intalneste cu cerul de care ma tem?Cum sa zambesc din tot sufletul,cand stiu ca acest zambet va curma vieti?Cine imi da oare puterea sa sper la un maine,cand un azi bulversat,comun,banal si tragic in acealsi timp imi fura visele?Si ce vise?Visele sunt pretexte pentru dorintele neimplinite.Ce pot sa mai cer de la viata daca tot ce primesc este compromis,consumat,si furat cu lacomie inapoi?Pnetru ce sa privesc nostalgic frunzele vestejite de toamna,cand mai toamna e in sufletul meu?Cum sa mint ca pe strada mea rasare soarele si e vara,cand draperiile sunt trase si peste tot e iarna?Cine imi da puterea sa ma prefac ca sunt fericita si sa lupt cu mine,ca sa rezist in fata altora?Cine imi da speranta ca exista mereu o luminita la capatul tunelului?Cine imi da certitudinea ca sunt exact ce trebuie sa fiu?Cum sa stiu ce e bun la mine,si ce nu,atata timp cat eu insami nu stiu cine sunt?Si cum sa ma descopar,sa ma inchid in mine,sa deschid ceva ce doar in alta viata imi va fi permis?Si cine a pus stapanire pe sufletul meu sa fie ispitit de cate ori vrea el,sa cada de si mai multe ori,dar totusi..glorios,sa se inalte din noroiul in care a fost zamislit?De ce ma asemuiesc cu totii unui mister,de ce?Doar pentru ca niciodata nu stiu ce inseamna Eu,cu adevarat si ma jenez de mine atunci cand mint,doar pentru ca nu cred in mine suficient de mult ca sa indraznesc sa fiu ce trebuie sa fiu?De unde sa incep lupta cu mine,si daca e inceputa,cum sa imi dau seama?De ce sunt invaluita toata in voaluri de matase transparenta care cad unul cate unul,cand mai urc o treapta pe scarile vietii care mi-a fost data?De ce in ochii mei se citeste mereu ceea ce simt,de ce nu am puterea sa maschez asta?De ce ridic mana spre cer si nu pot sa imi prind stelele in par,ca sa fiu pentru o secunda care sa dureze vesnic,neom?De ce nu pot sa rup din mine tot ce ma trage inapoi,sa pot sa rascumpar atatea zambete furate amagitor,si sa zambesc din toata fiinta?Si cum sunt eu puternica..daca nici pe mine nu ma inving?Sunt eu vis?Nu cred,imi strang pumnii si simt ca exist,dar oare noaptea,noaptea,spre ce meleaguri noi pleaca sufletele meu?Oare plec si eu cu el?Si daca..intr-o zi nu ma mai intorc?Imi va parea rau pentru un joc pe care l-am lasat nefinalizat,neretusat,sa plec invinsa?Imi e frica sa pierd,nu accept sa pierd,si stiti ce?Cel mai frica imi este sa nu ma pierd pe MINE,asa,androginala cum sunt..exist,cum,nu stiu,ce sunt?nici asta nu stiu..si totusi..daca ma hotarasc intr-o zi sa plec atat de departe incat urmele lasate de mine,sa nu insemne nimic?Sa raman eu doar o amintire?Nu,iluzie este cuvantul.

Plictiseala.

Si poate ca noaptea mea e ziua altora.
Si poate ca lacrimile mele reprezinta zambetele altora.

Stateam si intamplator,am dat peste un teelfon care avea fus orar,si am vazut acre este diferenta de timp dintre Romania si alte tari.
In unele dintre ele,cand ziua noastra abia incepe,undeva se termina.
Cand noaptea pune stapanire pe noi,ea dispare din alt loc.

M-am gandit si am facut conexiunea..si m-am gandit ca asa este si cu vietile noastre,cu emotiile noastre.Totul are un inceput..si un sfarsit.Si privind in profunzime situatia,nimeni nu intelege asta.Nu suntem obisnuiti,nu acceptam,nu reusim ca sa conformam situatiilor in care pierdem mai mult de cat de asteptam.Uneori,ne auto-invinovatim pentru ca suntem incapabili sa atingem un anumit nivel maxim din ceva,din orice.Dar.."Cum sa inaintezi spre lucruri mari cand nu le cunosti intai pe cele mici?".Poate ca e un inceput pentru toate,poate ca uneori cadem doar ca sa ne ridicam,poate ca pierderile noastre reprezinta castigurile altora.Nu stiu ce pot sa subliniez din tot ce zic,nu stiu ce vreau sa zic,vreau doar sa ies din rutina mea obsedanta,vreau doar sa fug si sa traiesc ceva nou,dar unde sa fug cand necunoscutul imi da fiori?
Azi,Madalina,o prietena,s-a uitat la mine din anumite motive si mi-a zis impunator"Cristina mama,uneori trebuie sa si risti."Dar nu pot,imi e frica sa risc,imi e frica sa indraznesc sa vreau mai mult decat am deja,si poate ca sunt un specimen ciudat,poate ca nu ma stie nimeni in totalitatea,sunt convinsa de asta,nici eu nu ma stiu.Poate e adolescenta,poate sunt eu.Am tot observat cum crizele de adolscenta isi pun amprenta peste fiecare dintre noi,si as prefera sa nu dau exemple.Dar eu?Adolscenta mea?Fanteziile mele,unde sunt?Visele mele mai exista?Cresc sau mi-am pierdut increderea in tot?Nu mai pot acorda nimanui o atentie speciala,acum am mai mult decat pot sa car.Ma schimb si o simt mai urat decat mi-am imaginat vreodata.Am atatea de zis si nici nu stiu de unde sa incep,cu ce,cand si cum.Adolescenta..vise,remuscari,fantezii,dor,emotii,ai totul sau nimic.

Nici macar tu.

Si vantul ii rasfira firele de par si le facea una cu adierea lui,in timp ce ea isi soptea usor doar pentru mea "Ce sunt eu acum?".Dar negura ii acapara rasuflarea si ii spune macabru "esti a mea,a mea."Mergea incet spre leaganul in care s-a dat de cand era de-o schioapa.Da,asta facea cand am vazut-o ultima data.Plangea atat de frumos,incat parea ireal tot acel cadru feeric,trandafirul ala alb prins in parul ei si lucind in ton cu luna,buzele ei sfasiate de un sarut anapoda furat,si lacrimile ei ce porneau din ochii de care el s-a indragostit fara sa vrea..si cred ca rochia ei din voal,alba,usor dantelata ii descopera umerii catifelati,insemnati cu tatuajul numelui lui.Visa.
Fulgerator,din umbra noptii si din lumina lunii,apare el.O priveste,e mandru ca plange din vina lui,dar ce inseamna asta?Se simte vinovat?Merge spre ea,o ia de mana si ii spune ca o iubeste.Rece,ea ii spune privindu-l cu ura"Iti pierzi vremea."El se aseaza pe iarba,ea continua sa se dea in leagan,puternic,arzator,parca vrand sa ajung in Spatiu.Isi spunea"De ce nu pleaca?De ce esti mereu aici,de ce nu ma lasi sa exist?De ce nu ma lasi sa plec?".El,ca si cum ar fi auzit-o,spune cu voce tare"Pentru ca te iubesc."Atunci,ea s-a dat jos din leagan si si-a zis"Atunci de ce ma distrugi?"si el i-a aparut in fata involuntar,cu mainile impreunate si cu o privire sireata,zicand:"Pentru ca iubirea nu inseamna mereu fericire.".Dar ea a ripostat,"atunci inceteaza sa ma mai iubesti!",iar el a zis" Cine a zis ca iubirea se controleaza".Ea s-a desprins trandafirul alb din par,a inchis ochii,si din greseala a scapat o lacrima din ochii ei oribiti de dezamagire,o lacrima.Si el a disparut.Sa fie oare mintea ei?
Si iar se intorcea in rutina ei,mergea ca toate celelalte fete spre casa,ca sa faca acelasi lucru,sa existe.Fara emotii,fara el.

Friendship makes the world go round.

Mi-a venit ingenioasa idee sa vorbesc despre my so called friends in acest post.
Cred ca am realizat in momentele in care ma simteam singura cat de mult reprezinta unii oameni pentru mine.Nu am cum sa ii scriu in ordine.Pentru inceput am sa o laud pe Diana a meaaa,care este cel mai fidel prieten pe care il poate avea cineva,mersi didi pentrruuu toooot.Diana este perfecta,nu am cuvinte,desi pare timidaaa si tacuta,mereu spune ce trebuie si este mereu in concordanata cu mine.Ea este cred ca una din putinele persoane pe care daca o vad plangand incep sa plang si eu.[been there,done that.]Apoi,Cristina D.,eaaaa imi face zilele FUNKY.Este cea mai energica persoana pe care o stiu,cum ajungi in sala de balet:"haide,nu sta jos,REPETA.REPETA.REPETA!",danseaza execeptionaaal,dar nu vorbesc acum de aptitudinile ei ci de ce inseamna ea pentru mine,si mult nu ar fi suficient spus.Cu ea as strange in pumni tot nisipul de pe plaja,cu ea as merge oriundee,si as face orice.Ah.Adriana,prietena mea de 11 ani @-),e nebunaaaaa,nebuna,nebuna.Si pe ea o supeeer iubesc pentru ca impreuna cutreiram toate locurile dubioaseee.Imi place de ea ca imi arata fiecare miscare cand nu imi iese ceva la balet.Buuun lucruuu:X.Si imi place de ea,ca se lasa sugrumata de mine in statie ca nu imi vine masina.Te ador,maa.Si apoi,Luciana,alta colega de balet,recent descoperita mea verisoara=)).Bestiala,bestiala fata=)).Are un ras de porc mistret,de asta o super ador si pe ea.nu doar pt asta,bineinteles.Imi place ca de fiecare data cand ies cu ea,gasim numai baieti norocosi=)).Si imi place ca e SENSUALA CU "S" DE LA SEXY.Deniiisa,e un specimen de fata inteligenta inca nedescoperit.E prietena mea care este HUUUUUGE[not].E asa de suuper,pentru ca ma asculta mereu cand am probleme,e desteaptaaa,cea mai desteaptaaa,si nu oboseste niciodata sa ne dea lectii mie si colegelor mele de la balet.O sa fie mare intr-o zi,atat de mare incat am sa fiu proud of her.Mirelaa,e genul de fata atragatoaaare,si eleganta in tot ce face.Imi place,ca are incredere in mine,si imi spune sa cred in mine de fiecare data cand i se pare ei ca nu o fac.Ana,e alta colega de la balet,cu care ma biciuiesc de ceva vreme[fetele stiu.]si imi plaace de ea pentru ca la munte ma tine strans de mana cand nu am tupeu sa urc ce are ea chef sa urc.Curajoasa fata,n'am ce spune.Nicoleta este si ea o colega de balet,cu care as face belly dance in mod turbo:>.Super fata si ea:x.Stefaan,este mascul unic al formatiei noastre,care trebuie sa invete sa vorbeasca mai..afectuos.Dar este si el cuute cand rade de noi cand devenim isterice,dar fericite.Nuta,este a2a noastra profa de balet,cea mai darnica femeie pe care o stiu.Simona,fosta mea colega de banca,e fata care stie cum e sa fii cristina cu adevarat.Stie totul,sau cel putin stia.E inchisaa,dar atunci cand ii dovedesti ca merita sa o asculti,are multe lucruri bune de oferit.Impreuna cu ea si Diana,am trait cele mai frumoase lucruri din viata mea,si m-am maturizat in ritm cu ele.Pe Simona inca o iubesc muult,desi e mai greu,eh,pacat ca intentiile noastre nu corespund cu posibilitatile noastre.[razi Fabi:))].Anna S. e cel mai bun ascultator posibil,pur si simplu ma intelegeee.Ily hun:*.Picaa,"baiatul"din grupul nostru,e hmm,enervaant,dar si pe el il iubesc pentru ca imi face cele mai geniale poze,si pentru ca in a7a statea mereu cate 5 minute dupa mine.Ah,da,mi-am amintit de ce o mai iubesc pe Simona,pentru ca a carat pentru mine o cutie gigantica de lapte desi toti se uitau la ea la o nebuna=)).Rareees,a fost primul baiat care m-a facut sa cred ca nu toti baietii sunt naspa.Pe Rares il iubesc pentru ca ma face sa ma simt norocoasa pentru ca il stiiu,imi placeeee pentru ca iubeste THE GAIMZ.[not!].El stie totul despre mine,si stie sa ma asculte si sa fie langa mine cand trebuie.E uniiiccc,sunt absolut sigura ca in 15 ani copiii mei ii vor spune "unchiule."Imi place de Rares cand zambeste si imi place fata lui cand ma uit la el insistent si ii ruinez mancarea de la Mc.Si el o sa fie mare,foooarte mare intr-o zi,stiu eu.E prea destept.E super pentru mine pentruca atunci cand devin dreamy xtn,vine el cu ratiunea lui si ceva in mintea mea imi spune "WAAAAKEEEE UP MADEMOISELLLLEE".Ilyyy<3.Apoi,Fabi esteee hmm,devastator,da devastatoor.Imi place de Fabi pentru ca imi da senzatia ca nu ii e frica de nimic,si ma face sa raaad,ma rog,nu e nimic in asta,el si rares mereu fac asta cu toata lumea.Si sunt geniaali.Si ii iubesc.Thomas,si el e foooarte dragut=)),se lasa mereu torturat de mine si inca imi zice "buna".<333O iubeeesc si pe Raluca de la 11u1,pentru ca este foooarte taaare si facem ture,si ma conduce spre iesire,si pentru ca vorbim despre MJ la 1 noaptea.[btw,ai promis cevaaa:-w]Ingrid,e rooz.Si e loveable pentru ca imi ciordeste mereu mancareaaa,dar nu conteaza.Aleeexaaa,este super,dar super super,daca nu vorbeam cu ea nu mai faceam rost de id-ul lui radu xxx si 3 in 1 care este "super boss"si care doarme o ora pe zi,and he is still fresh and xxx.Presimt ca o sa ma distrez cu el.Apoi,Traaap,orice o sa spuneti voi,e bine sa ai un Trap langa tine,pentru ca atunci cand nu vorbiti banalitati,poate sa te ajute.La el nu tin pentru ca e dragut cu mine 24 din 24,ci pentru ca ma suporta si ma asculta,si imi preda fizica la 1 noaptea desi e obosit.Andreeei,nici pe el nu il apreciez pentru ca e dragut cu mine 24 din 24,ci pentru ca ma face sa raaad,si sa ma simt bine,si sa am incredere in mine.Vllad,vlaad este motivul pentru care o iubesc pe diana ca se duce la olimpiada de engleza b-).Vlad este fooarte apropiat mie,desi ne stim de putina vreme.Si impreuna cu el,o sa il "asasinam"pe X,care nu i-a permis sa intre in Cosbuc.
Octy,este un viitor maestru de ce arte martiale vrea el,este atat de sensibil,si unic,si poate are dreptate,poate chiar e un inger,mersi coty pentru tooot>:D<



Imi pare rau daca am omis pe vreunul dintre voi,cert e ca daca am facut-o,nu inseamna ca nu va iubesc,inseamna ca nu ma mai tin degetele sa scriu.Si sa stiti ca va iubesc pentru ca sunteti voi,si nimic mai mult.Imi pare rau daca nu sunt ce pot eu sa fiu mai bine,si imi pare rau daca nu va ofer tot ce am mai bun.Dar sa stiti ca fara voi,nu as fi fost nimic,si ca de la fiecare din voi am invatat multe lucruri,si desi nu stiti asta,multi imi sunteti exemple de viata.Si stiu ca poate nu va fac mereu sa zambiti,dar o zi fara voi,mi-ar face viata una cu iadul.Viata mi-a aratat ca este generoasa prin voi,si impreuna cu voi,am de gand sa dovedesc si altora ca este asa.Nu regret nimic din ce am trait cu voi,si sa stiti ca va iubesc fooarte foarttee mult.Si daca uit sa o demonstrez,doar reaminiti-va voi asta.Because,yeah,friendship is the one that makes the world go round and round.Si daca cred in Rai,sa stiti ca voi sunteti motivul.Si nu as fi fost nici pe departe ce sunt acum,datorita voua.


Yours faithfully, Xtn.

Omg.I'm optimistic?

Oh,da.Si iata-ma scriind ceva putintel mai optimist.
Despre ce vreau sa stiu?Nu stiu.Dar scriu,si incerc,si e tot ce conteaza.
Astazi am realizat ca in viata nimic nu este sigur.Nici macar tu.
Viata mi se pare mult prea plina de surprize,nu poti sa stii niciodata ce te asteapta dincolo de un "maine"realtiv.Nu vreau sa trec prin viata fara sa stiu ce o face atat de unica.Uneori ma uit in oglinda,si ma intreb cine sunt.Ce sunt?O contradictie.Da,asta sunt.Alteori ma mir de faptul ca am ceva in mine care ma face sa exist,si nu stiu ce.Am viata.Dar cine stie ce e viata?Am obosit sa dau vin ape viata de fiecare data cand pierd ceva,nu e drept.Pierdem pentru ca meritam,sau poate pentru ca uneori cadem doar ca sa ne ridicam.As vrea sa cred ca orice rau duce spre un bine,si daca imi smulg inima din pipept,si privesc rational,chiar asa este.Dar ce e ratiunea fara sentimente?Multi spun ca stiinta are explicatii pentru tot.Dar de cand stie stiinta sa explice ce se intampla in inima noastra atunci cand ne despartim de cineva drag,sau cand ne atingem un tel?Stie?Nu cred.Si totusi,se intampla.Si mai e ceva.Cine poate sa explice farmecul care sta scris pe buzele oamenilor atunci cand zambesc?Azi m-am intrebat,si nu am gasit un raspuns.Dar am fost efectiv impresionat de oameni.Sunt atat de draguti cand zambesc,si zambesc asa de putin.Intreaga viata ar trebui sa fie un zambet,un vals catre infinit.Si mai e ceva.Ce vina are viata daca nu avem ce ne dorim?Daca am avea tot ce ne dorim,am mai fi fericiti cand am primi ceva mult asteptat?Si mai stiu ceva,stiu ca ceea ce face visele imposibile este frica de esec.Le spun tuturor ca in viata merita sa risti,pentru ca altfel ratezi totul.Dar cum sunt in stare sa fac asta daca eu nu pot sa risc?Imi e frica,da,asta trebuie sa fie.Ne e frica tuturor,ne sperie viata dar de ce uitam cat de mult ne-am dorit-o?Viata,viata..e o sansa.De ce sa nu profitam?
De ce nu iesim din anonimat?Putem,sunt convinsa ca putem.Stiu sigur ca nu exista un singur om incapabil de ceva unic in aceasta lume.de ce?pentru ca de asta ne nastem,sa fim unici,si sa oferim altora ce primim noi la randul nostru,sa rascumparam fiecare zambet primit,sa facem ceva inedit care sa ramana vesnic in istoria acestei planete.Dar totul depinde alegeri.Putem alege sa fim invingatori,sau sa pierdem tot ce credeam ca aveam candva.Ce este pierderea?Pierderea nu exista.nu pierdem nimic,nu pierdem pe nimeni.pentru ca nimeni nu poseda pe nimeni.si ncii macar banii nu pot face asta.si timpul?timpul e un dusman pentru..prosti.Timpul e un dusman pentru oamenii care nu stiu sa primeasca cu bratele deschise oprtunitatile,pentru ca nu stiu sa aprecieze ceea ce au la momentul potrivit,pentru ca este prea tarziu pentru oameni infantili,pentru ca timpul nu iarta pe nimeni si nimic.si am fost conceputi in asa fel incat sa fim pe aceeasi lungime de unda cu el,si nu suntem..pentru ca in calea fericirii o sa fie mereu ceva.Si e timpul de vina pentru asta?Nu cred..Si dragostea?Cine e de vina daca fuge de noi?Viata?Destinul?Minciuni.Noi.Da,NOI.Si dragostea a fost facuta a.i. sa treaca prin sufletul fiecaruia,si uite ca trece oricat am nega.Dragostea nu este pasiune mereu,dragostea nu este sex,dragostea nu este nici un sarut pasional in ploaie,dragoste e atunci cand soarele te managaie bland cu razele lui fara sa astepte ca si tu sa faci la fel.
Si dragostea fizica,metaforica,pe care o cauatam cu totii..Unde,unde este?Da,aici intervine norocul..Cred ca unii oameni mor singuri pentru ca au sa gaseasca in viata de dupa iubirea pentru care au tanjit atat timp sa o aiba,iar atunci cand o vor primi,sa stie cu adevarat sa o aprecieze.Cred ca merge in orice caz.Uneori,merita sa astepti,merita sa astepti pentru ca..good things happen to those who wait.
nu as putea incadra in cuvinte tot ce cred despre viata,cert e ca,stiu ca nu am trait degeaba,si ca,desi nu am tot ce imi doresc,sunt fericita,si nu regret nimic din ce am pierdut,ma bucur,pentru ca am avut acel ceva.

I had it all.

Sunt cuvantul greu pe care nu esti in stare sa il spui cand esti in fata ei. sunt atingerea aia pe care ti-o vinde vantul gratis intr-o zi de mai. sunt sigurul motiv pt care te intorci ca sa vezi daca nu ai uitat ceva. sunt fata cu ochii verzi care nu iti fura nimic,doar visele. sunt veninul care iti umbla prin vene atunci cand esti debusolat. sunt un pahar cu apa,intr-un desert mai pustiu ca inima ta. sunt un roman nescris dar complet. sunt un fulg de nea si usor in viata ta m-astern. sunt zambetul pe care il schitezi in pima ora a diminetii cand vezi soarele si te bucuri ca e sambata. sunt casmirul care te acoperaa atunci cand ti se face frig si teama.sunt stiloul care nu mai are cerneala exact atunci cand vrei sa te apuci sa scrii. sunt floarea dupa care te uiti si pare ca nu exista desi tu ai vazut-o de atatea ori. sunt oglinda in care iti vezi defctele. sunt mielul de care te-ai indragostit fara sa vrei atunci cand ai uitat ca esti leu. sunt anul in care ne-am cunoscut dar a trecut. sunt melodia pe care vrei sa o asculti la nesfarsit desi recunosti ca nu exista decat in mintea ta. sunt raspunsul pe care il cauti de o viata si crezi ca e o minciuna. sunt furtuna care iti fura visele si ramai doar cu minciuna. sunt un val al marii atunci cand tu esti un pesacarus si zbori deasupra mea.sunt motivul pentru care nu iti vine sa crezi ca plangi.sunt nisipul dintr-o clepsidra care se scurge ce se scurge cand nici macar nu tremini sa o privesti. sunt umbra de pe peretele gol din camera ta care te priveste desi tu crezi ca e impietrita. sunt secretul dupa care ai alergat o viata,dar l-ai pierdut.. sunt ziua in care te faci una cu marea cand intalneste orizontul sunt vocea ta in clipele in care nu poti sa vorbesti. sunt marioneta pe care oricand poti sa o sucesti,pentru ca vreau. sunt placuta de la toaleta pe care scrie "ocupat".sunt primul om care ti-a aratat luna cand erai debusolat. sunt primul tau salariu pe care nu l-ai meritat. sunt o raza de soare care te inneaca in amar. si dulcele venin,ce te restabileste iar. sunt laptopul stricat cand ai uitat ca ai un proiect nefinalizat. sunt poza din perete pe care un bou ca tine a ruinat. sunt primul juramant al tau furat. sunt cubul de gheata in care te-ai aruncat,netinand cont ca l-ai stricat. sunt cheia pe care ai pierdut-o si acum esti incuiat. sunt singura ta umbra la care nici nu ai visat. sunt minciuna dulce pe care ti-o spui in gand cand vezi stelele si spui ca esti daramat. sunt singurul motiv pentru care te sculai candva din pat si te uitai pe geam.sa imi cauti pasii pe nisipul presarat printre lalele din gazonul tau handicapat. sunt scandura care scartaie atunci cand plangi si nu gasesti cuie sau gloante sa o frangi. sunt chibritul pt. care nu ai tigara potrivita, sunt flacara care apare chiar daca e nedorita. sunt mirosul de mai in aerul din casa ta, sunt cuvantul greu la care nu poti renunta. sunt..eu.. cea la care ai renuntat fara sa stii cate a schimbat. sunt eu,razboiul tau nefinalizat. sunt eu,cenusa-n purgatoriul tau atat de demodat. sunt eu,sunt eu.. chiar m-ai uitat?

Meet me in hell-part 1

-Uite ce este,astzai..plec din tine.Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa cred ca dupa furtuna vine si vreme buna.Si am crezut in tine.Si ce s-a intamplat?Viata s-a intamplat.De azi,dragul meu,ma desprind din tine,de azi iau viata-n piept si uit de bine.Stii cum e,vine un moment in viata cand te saturi,te saturi efectiv..de..suferinta.Daca vrei,ti-o daruiesc tie cu tot dragul.De azi nu mai cred in tine,nu mai cred in noi,din mreaja ta,ramane doar gunoi..


Astea au fost ultimele ei cuvinte pentru asa zisa jumatate a sa.
Era ruinata acum.Stia ca trebuie sa fuga de el,stia ca nu el era singura ei problema,stia doar ca trebuie sa fuga de trecutul ei,si din pacate,acest baiat facea parte din el.Pur si simplu se saturase sa cerseasca iubire,sa saturase sa auda mereu aceleasi cuvinte grele,se saturase sa isi vada parintii certandu-se zilnic din pricina neajunsurilor..se saturase de..viata,cum putea sa ceara ceva frumos de la viata cand ea ii dovedise ca nu are nimic bun de oferit?

Lacrimile siroiau continuu pe fata ei,dar nimeni nu stia ca plange,pentru ca lacrimile ei se amestecau cu picaturile de ploaie..Si biata domnisoara,cara dupa ea bagaje de amintiri mai mult amare si seci,si merge inainte,spre un viitor mai bun.
Stia ca daca vrea sa fie fericita cu adevarat trebuie doar sa faca un singur pas:Sa fie ea fericirea.Si mergea pe strazile goale ale orasului ei plin de amagiri,si zambea oamenilor necunoscuti atat de generos,incat parea nebuna.Dar le zambea si le era recunoscatoare pentru ca nicio lacrima din ochii ei nu a cazut din pricina lor.Era atat de trista,ca nici nu mai putea simti durerea in adevaratul sens al cuvantului.Era noapte,si tarziu.Micuta domnisoara s-a oprit pe o banca galbena intr-un parc la fel de pustiu ca inima ei.Pe cer era doar o stea,care a cazut in timp ce o noua lacrima se scurgea pe fata fetei..Era acesta un semn?Un gand o facu sa tresare,"si daca mor?",dar nu ii era frica de moarte,de moarte iti e frica cand stii ca pierzi multe,dar ea pierduse deja totul,ce sa mai piarda?era deja moarta?merita sa mai caute un nou sens al vietii?prinsa in atatea ganduri,adormi pe geamantanul ei vechi plin cu simplele ei hainute..

Un catelus zgomotos o facu pe mica domnisoara sa se trezeasca,uitase unde se afla..
Ciufulita si morocanoasa,se ridica usor de pe banca,parca incremenita.
Unde se afla?Era cu putinta sa fie departe de casa?De suferinta?Era intelept ce facuse?Nu conta.Acum era prea tarziu.A continuat sa mearga spre nicaieri,dar ce trist cand doar un pas o mai despartea de spitalul unde avea de gand sa lucreze,un camion a izbit-o din plin.

Sannge peste tot.
Unde este?
Unde este?

Wonder..

O prietena m-a rugat sa raspund la aceste intrebari si sa postez pe blog,so..

1.Ce îti place sa faci atât de mult, încât ai plati pentru asta?

Sa iubesc,pe oricine,orice..pur si simplu imi place sa o fac.

2.Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
Mi-as cere scuze pentru toate greselile pe care le-am facut si as incerca sa las ceva palcut in urma mea.
Daca ai câstiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Nu,as ajuta oameni care au mai multa nevoie de bani decat mine.As deveni mai buna din mukte puncte de vedere.

4.Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, în cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
"In Romania exista si oameni buni!"-titlul,si as vrea sa se scrie despre mine ca am salvat cateva zeci de suflete,ca am adus mii de zambete pe fetele tuturor,
si ca nu am trait doar ca sa fac umbra pamantului.

5.Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
Ce as spune si eu despre ei,ca ii iubesc si ii apreciez.Si as vrea sa isi aminteasca de toate lucrurile frumoase traite impreuna.

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
As vrea sa fie un mesaj compus de cei dragi mie,de genul"Nu te vom uita niciodata,stim ca inca esti cu noi,si vei fii mereu."

7. Când erai mic ce le raspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei sa te faci când vei fi mare?
Le spuneam:"Nu stiu,vreau sa fiu mare,atat de mare incat sa fie toata lumea mandra de mine."

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
As..RAMANE INSARCINATA!

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
"Ne-a iubit mult,si pe voi va iubeste,era atat de buna cu noi,orice dorinta a noastra era un ordin pentru ea.A fost mama ideala,
ne-a invatat multe,si cum si noi am fost invatati,asa va vom invata si noi pe voi."

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi în viitor, în ultima zi a vietii tale si sa îti iei un interviu, care sunt trei întrebari pe care ti le-ai adresa?
"Cristina,ai avut parte de miracole?"
"Da,am avut.Copiii mei sunt trei miracole,sotul meu este un prim miracol,ce am cladit impreuna este inimaginabil."
"Ce regreti cel mai mult pe lume?"
"Faptul ca gresesc mult,si nu ma invat minte niciodata."
"Ce crezi ca te asteapta dupa moarte?"
"Ce merit,evident.Sper ca de acolo de unde voi fi,sa pot veghea asupra celor dragi,si sa pot sa fiu-in sfarsit-un inger pazitor."

Luminile se sting usor,zambetul tau imi da fiori
Privirea ta din nopti albe de dor se strecoara usor printre zari,
Si ochii tai se pierd in zari,si pentru tine ar seca mari,
Si cerul cel mai jos s-ar frange bucatele si ar cadea nori.

intr-o toamna aurie am vazut o doamna mergand prin parcul din apropierea casei mele,avea un mers remarcabil,grandios.Avea o figura trista,
dar distinsa.Am vazut ca avea niste ochii verzi,mai verzi decat orice tenta de verde.Ochi blanzi,tristi,dezamagiti dar plini de lumina.
Purta o rochie lunga care Ii acoperea corpul frumos unduit.Nici nu stiam ce mirosea mai frumos,parfumul ei floral sau florile din parc.Avea un par castaniu,pe care razele soarelui se jucau admirabil de elegant.Era plina de mister,am vrut sa ma apropi de ea,sa o intreb cine este,
de ce plange cu atata amar si uda radacinile trandafirilor uscati care parca tresarau la atingerea lacrimilor ei atat de inocente.Parea tanara dar totusi extrem de matura.
A stat acolo nemiscata,timp de doua ore.Nu am plecat,desi am intarziat la serviciu.
M-am pus pe banca de langa ea.Am asteptat sa ma priveasca si asa a si facut.
M-a privit si am simtit fiori la primul contact vizual.A venit si s-a pus langa mine.Mi-a spus ca stia ce vreau sa aflu,si a inceput sa relateze povestea ei.
Avea 25 de ani,si era singura.Am sa va spun exact cuvintele ei,ca sa va formati singuri o parere.
"Sunt o fata care a crezut ca stie ce vrea de la viata,a plecat de la nimic,si a dobandit totul.Am fost nascuta in lumina dar am ajuns in intuneric.M-am vampirizat din cauza unui
baiat.Pare a fi banal,o poveste adolescentina.L-am vazut prima oara la scoala mea.Trecea pe langa mine mereu,stiam ca va fi ceva intre noi.A inceput totul dintr-un joc,a urmat sa fie
o adevarata tragedie,si s-a terminat macabru.Il abordam de cate ori aveam ocazia.Undeeam eu,era si el.Fara sa ne dorim sau sa ne gandim macar
,destinul face ca acolo unde eram eu,sa fie si el.El era o atractie printre sexul feminin.
Intre noi era o mare diferenta de interese,o diferenta ca intre cer si pamant.Dar asta nu impiedica cu nimic atractie dintre noi.Anii au trecut.
Vorbeam des ne dezvaluiam cele mai tainice secrete.Stiam totul unul despre celalalt.
Dar la scoala imi arunca priviri sagetatoare si tacea.Asa s-a derulat toata actiunea pana cand am aflat ca el se casatorise cu cineva.In timpul aceasta nu imi vrobise
de nimeni,imi spunea ca ma iubeste.Era al meu si eu a lui.Desi era casatorit nu am incetat sa sper,ma bucuram daca era fericit,insa era la fel,indiferent.
Am continuat jocul privirilor pana cand a venit dupa mine la seriviciu.
-Astazi dam cartile pe fata!Jucam acelasi joc stupid de 13 ani!Ce vrei de la mine?
-Eu?ce vreau?am vrut ceva vreodata?
-DA,m-ai vrut pe mine stii asta,si eu am stiut-o dintotdeauna dar am vrut sa crezi ca nu stiu.
-Atunci ce e neclar?Este vina mea ca acum esti casatorit,astepti un copil si inca imi spui ca ma iubesti?
-DA!Este o problema,o sarut pe ea dar imi este sete de tine.fac dragoste cu ea si ma gandesc la tine,ii zmabesc si parca iti zambesc tie,ii spun ca o iubesc cand te iubesc pe tine.Te vreau
pe tine dar ma multumesc cu ea.
Am plans.Era o tacere galagioasa.
-De ce nu mi-ai spus asta atunci?
-Dar tu ?
-...Mi-a fost frica de penibil.
Plangea si el.Nu imi venea sa cred ca..un baiat asemenea lui..plange.
Ochii nostrii nu au fost niciodata mai sinceri,iar privirea noastra niciodata atat de profunda.
-SImie.Nu credeam ca o sa plang vreodata.Am plans mereu dar imi era frica sa recunosc ca plang,fumam ca sa fiu in rand cu pritenii mei,radeam de tine,pentru ca asa faceau ei.Dar ma uitam la tine
cum nu o facea nimeni.Uite,acum totul e in zadar nu se mai poate face nimic.Tin si la ea,dar uite unde a dus frica de esec,o timiditate stupida.Gata!Acesta e finalul.
nu unul fericit,din pacate.
Am plecat.FaRA SA II spun nimic,si m-a lasat.Regretam ca nu i-am spus ca il iubesc,ca nu puteam sa schimb trecutul,nu puteam sa accept ca da,si el m-a iubit.Si inca o mai face si nu ma lasa in pace.
Nu puteam sa cred ca cineva stia cand plangeam si nu ii vorbeam.STia el ca il iubeam cu pretul vietiiCa il asemuiam unui inger demonizat.Am decazut in ziua aceea.JUcasem un joc pe care inca voiam sa il mai joc chiar daca il pierdusem.
Peste 6 luni era in fata casei mele,imbracat in negru,cu un buchet de trandafiri rosii.
A stat acolo doua zile pana am iesit din casa.M-a sarutat violent,insetat.L-am respins si i-am dat o palma.Ultimele mele cuvinte pe care i le-am zis au fost:
"Daca ma iubeai,nu ma lasai sa plec.Sau nu stiai ca ochii care nu se vad,se uita?"
InzADAR s-a despartit de sotia lui,in zadar a obligat-o sa avorteze,eu nu il mai voiam,eu nu eram cea de rezerva,o revansa,o marioneta.Chiar daca l-am repsins,tot il mai iubesc.Nu puteam sa iert ca ma iubise si nu miscase nimic.
Si nici pe mine nu m-am iertat.
De atunci au trecut 4 ani,inca suntem victimele destinului,incane jucam din priviri,inca dam cap in cap in masini,dar privirile de alta data nu mai sunt plina de emotii,euforie si blandete.
Sunt priviri pline de reprosuri,pline de o iubire amara,divina si totodata imposibila.Si tocmai aceasta imposibilitate ma facea sa vreau mereu mai mult.
Trcem unul pe langa celalt,adormim unul cu gandul la celaltat.Si cel mai dureros lucru este ca era atat de aproape si nu il puteam avea.
Dusmanul nostru a fost timpul,nu am fost constineti de el,am crezut ca va dura mereu,dar uite ca nimic nu dureaza pentru totdeauna.
Ranile au trecut,dar au ramas cicatricile.Era acum o ura venita din iubire.Aveam un cantec al nostru pe care il fredonam cu frica ca nu cumva sa ne auda
cineva.era o iubire greu de recunoscut.am crezut ca vom pacali viata dar ne-am pacalit pe noi.inca ma opresc din plans ca s-a terminat si sunt invaluita de un zmabet la gandul ca da,s-a inatmplat m-a iubit si el,asta imi fuse consolarea.

"m-ar bucura gandul ca ai inteles mesajul meu,ca si voi veti recunoaste ca iubiti,nu conteaza cui,nici cand sau cat.Ganditi-va maine poate nu va mai fi.Timpul e cea mai grea lovitura pe care o poate primi cineva.Si nimic nu se compara cu o iubire starnita din nimic,o iubire de viata,viata in sine e un dans catre melagurile fericirii pe care o obtii doar cand retii acest dans fara sa stii nicio regula.Iubiti soarele,caci el va lumineaza chipurile in zori de zi,si nu vrea nimic in schimb.Iubiti aerul,caci va asigura viata,fara sa vrea nimic in schimb.Iubiti pasarile,caci ca canta ce stiu ele mai bine fara sa astepte aplauze.Iubiti-va pritenii,pentru ca sunt fratii pe care destinul a uitat sa vi-i dea.Iubiti tot ce va inconjoara,iubiti pe cine NU merita,pentru ca acesti oameni sunt exact oamenii care au nevoie de iubirea voastra cel mai mult.Si nu uitati,stim cand ne incepem viata,dar nu stim niciodata cand se termina.Nu toti oamenii mor batrani.Nu va bazati pe "maine".Eu plec,dar cuvintele mele sa ramana."

Si fata batuta de soarta mergea cu pasi lenti si gratosi catre lacul de la marginea parcului.Deasupra ei era o salcie care scutura peste pasii ei cele mai ostenite frunze.Vantul ii facea parul sa comunice cu aerul.Si nu s-ar fi oprit din drumul ei pentru nimic in lume.Mergea fara sa se uita inapoi,se rupea de tot ce a trait pana acum.Si a tot continuat sa mearga pana cand a devenit una cu apusul soarelui.Si pasarile cantau atunci caderea unui inger.

Campanie antidrog

Proiectul nostru are menirea de a lupta impotriva drogurilor si de a-i incuraja pe tineri sa nu le consume.Totodata proiectul nostru are nevoie de promovare asa ca ajutorul tau ne-ar fi de folos. Daca vrei sa fii alaturi de noi si sa lupti impotriva drogurilor , spune-le si celorlalti despre proiectul nostru!
Principala activitate a proiectului o constituie Concursul antidrog pt liceeni â??E viata mea!EU decid! Structurat pe 3 sectiuni:materiale jurnalistice ,motto-uri si postere ce se adreseaza tuturor tinerilor de pe glob.Inscrierea se face exclusiv online in romana sau engleza folosind sistemul de inscriere de pe blogul proiectului: http://antidrog.blogspot.com
Finalitatea acestui proiect constă în realizarea primului Ghid online de bune practici făcut de tineri pentru tineri pe baza celor mai bune materiale intrate în concurs.
Proiectul dispune de o serie de elemente de originalitate:
¨ ghidul de bune practici va fi promovat prin internet şi blogosferă;
¨ tinerii premiaţi la etapa finală vor putea deveni promotori ai proiectului în ediţiile viitoare (sustenabilitate, follow-up);
¨ spre deosebire de alte campanii antidrog, „Fii conştient, NU dependent!” pune accentul pe exemplul personal;
¨ mobilizarea tuturor factorilor necesari luptei antidrog;

Daca nu am crezut ieri,sigur nu o sa cred nici maine

Sigur esti mai mult decat imaginatia mea,sigur existi.
Dar daca nu am crezut ieri in existenta ta,sigur nu voi crede nici maine.
Nu vreau sa cred in tine,pentru ca daca as face-o nu as mai avea niciun motiv sa zambesc uitandu-ma la stele si sperand ca vezi luna coborand spre noi de pe banca din parcul in care mi-ai prins trandafiri salbatici in par in timp ce o stea cadea in spatele nostru.
Imi e frica sa cred ca poti sa pleci,si totusi sa traim atat de frumos doar in mintea mea.
Imi e asa de frica sa te strig,pentru ca daca te-as striga,numele tau ar fi cuvantul pentru care m-am nascut sa-l spun si mi-ar fi frica sa nu-l uit.
Ezit sa merg pe urmele tale pentru ca nisipul cuarturos pe care-l lasi in urma ta conduce catre un desert in care mi-ar fi teama sa nu ma pierd,pe mine si pe sperantele aparute din vina ta.
Nu te las sa ma strangi in brate pentru ca imi e frica ca o imbratisare iti va fi de ajuns,si vei pleca plictist de parfumul amintirilor mele.
Imi e frica sa te chem in patul meu noaptea pentru ca imi e frica sa nu iti placa umezeala de pe pernele pe care le-am udat seara de seara in timp ce incercam sa ma conving ca ma cunosti.
Mi-ar tremura degetele daca as incerca sa iti scriu numele pe o foaie.stiloul sigur nu ar mai avea cerneala daca ar afla ca scrie un nume pe care l-am strigat o viata,si nu m-am auzit decat eu.
Imi e frica sa te scot din visele mele pentru ca daca as face-o,noaptea mea ar fi doar un scenariu de filme de groaza.
Nu vreau sa te pun sa imi rostesti numele,poate ca nu e numele pentru care te-ai nascut sa il spui cu vorbele-ti,dar sa iti vorbeasca sufletul.
Imi e frica sa dansez cu tine,pentru ca daca muzica s-ar opri brusc,nu as putea sa te privesc in ochi,caci m-as topi,si de flacarile mele sigur nu te-ai indragosti.
Nu vreau sa crezi si tu ca sunt un inger,daca ti-as spune-o eu sau altcineva,mi-ai cere sa imi arat aripile,dar imi arat aripile doar cand incep sa cred in tine si sa te strig cand doar stelele ma vad..
Nu imi mai cere sa te iau de mana si sa fug cu tine-n lume,nu stii ca raiul tau mi-e iad?
Nu te mai uita zambind prin mine..
Nu mi-e suficienta o privire.
Si imi e frica sa te cred.
Asa ca pleaca,daca nu am crezut ieri,sigur nu o sa cred nici maine..
Sau..vrei sa locuim in imaginatia ta de acum?

Listening to the wind of change

heartache.
heartache.
heartache.
Sunt confuza.
Imi e frica.
Nu stiu de ce,dar imi e.
Cred ca de esec.
Nu mai vreau sa dezamagesc pe nimeni.
Sunt fericita ca ..nu stiu,ca..exist?
Aaa,nu stiu daca sa plang,sa rad,sau sa stau pe mess avand o fata de om sictirit.
Cred ca e una din zilele alea dubioase pe care le are o fata cand oboseste.
Cand oboseste de existat.
Da,asta e.
Nu mai fac nimic din placere.
Nu mai stiu sa iubesc lumea asa cum e.
Am devenit pretentioasa.
Ma simt banal cand scriu randurile astea.
Dar o fac in speranta ca o sa imi vina in cap niste intrebari pe care o sa le scriu aici si peste zece minute sa recitesc si gasesc raspunsurile.
Dar nimeni nu garanteaza ca atunci cand cauti,gasesti.
Sunt sigura ca am ajuns iar la limita.
Stiu ca acum fiecare decizie pe care o iau o sa afecteze mai mult sau mai putin pe cineva.
Motive pentru starile de acest fel?
Mult prea multe ca sa poata fi enumerate in cateva cuvinte.
Pentru ca mai ales,exista sentimente pentru care nu ai cuvinte.
Si de ce scriu aici?..

Bring me to life.
Bring me to life.
Bring me to life .

Tu eşti o noapte, eu o stea. Eu sunt un haos, tu o lumină; eu sunt cuget, tu o problemă; caută-mă şi, mai departe, am să mă ascund în tine.

I think i'm missing you right now,but i won't come back.

Sunt sigura ca intr-o zi inima ma va intreba daca sunt fericita cu alegerile pe care la fac,o sa ii spun adevarul;nu sunt fericita,dar sunt mandra.Mandra pentru ca lupt sa imi uit trecutul in clipele in care el nu ma uita pe mine,mandra pentru ca par fericita chiar si in momentele cand ma intreb daca din suferinta se moare,si pentru ca iert,dar nu uit.Mandra ca stiu sa ma ridic atunci cand cad,mandra pentru ca nu sunt ca ele.Mandra pentru ca nu cersesc atentie si iubire,si norocoasa pentru ca o primesc.Optimista pentru ca stiu ca am sa reusesc intr-o zi sa razbun fiecare zambet fals si vorba dulce.Implinita cand o sa am certitudinea ca nu am fost apreciata de suflete moarte,pentru ca prefer sa mor in anonimat decat sa fiu "apreciata" de suflete care traiesc doar din rutina.
Auzaind asta,inima mea va asculta neclintit si va intelege ca nimic nu dureaza pt. totdeauna.Dar va fi si dezamagita,afland ca zecile de sentimente inflorite in ea se vor transforma in scrum.
Dar o sa inteleaga ca pana si ea o sa inceteze sa mai bata si cel mai realist lucru care va ramane din ea,va fi doar o amintire.Stiu ca are senzatia ca glumesc,dar o sa se roage de mine sa ma opresc cand o sa ii poruncesc sa nu mai bata..
Dar nu o sa plec urechea la vorbele ei,pentru ca m-a tradat de atatea ori aceasta inima..
Si am sa ii zic
"Inima blanda,ai batut o viata,
Esti mult prea grea sa te mai port in mine..Dar iti multumesc pentru ca tot ce a existat in tine ma va conduce acum spre Rai."
Si atunci se va opri..si in drumul ei spre Infinit ma va intreba unde ma duc si-am sa ii spun mandra
"Pleaca inima,pleaca!O iau de la inceput!"

<3

Esti indragostita?
Nu.
Adica da,doar atunci cand visez.
Cum vine asta?
Adica in vise ma indragostesc.
De?
De mai multe.
Concentreaza-te!Spune!
De fantome,de iluzii,de inaccesibiltati..
Si de ce tii asa de mult la asta,ce nu are realitatea si au fanteziile tale?
Potential.Fericire.
Si ce faci in visele in care te indragostesti?
Merg pe sarma fara sa cad.
A,aici cazi?
Nu,aici nu am sarma potrivita,la capatul careia sa dau de fericire si extaz.
A,de ce nu iti cauti o sarma?
Pentru ca poti picta doar cu culorile pe care le ai.
Si in vise...exista un el,nu e asa?
Un el exista si in realitate,poate chiar mai multi,doar ca in vise atinge perfectiunea.
Si ce face?
Dragoste cu marea.
A,cu tine nu face?
De unde stii ca nu devin chiar eu ultimul val din infinitatea marii?
Am uitat ca vorbeam despre vise.
Si va uitati la stele?
Nu.
De ce?
Pentru ca noi suntem stelele.
Si vedeti totul?
Nu.Doar ce merita sa fie vazut.
Si stelele,stralucesc si...oamenii le admira,pe voi cine va admira?
Alte stele.
In visele tale cu totii sunteti stele?
Nu,in visele mele suntem cu totii ce nu putem sa fim aici,in lumea asta obscura.
Si nu plangi acolo,nu?
Doar de fericire.
Si cu ce te hranesti?
Cu iubire.
Si soarele..cum e soarele?
Eu sunt soarele.
Dar luna?
Luna e el.
Dar asa nu va puteti intalni,pt. ca luna nu se intalneste cu soarele.
Ai uitat ca vorbeam despre vise?
....
Si cum sunt florile?
Sunt negre.
Si a ce miros?
A fericire.
Si..cum umblati pe acolo?
Goi.
Cum?!
Iubirea ne imbraca cu cele mai de pret haine.
A..ce fel de haine?
Ne imbraca in zambete,si ele sunt usor clatite de lacrimile noastre care isi fac prezenta atunci cand sentimente de naturi diferita se amesteca in locul sacru care ne aduce aici,in Inima.
Si cand plecati spre lumea asta?
Cand inchidem ochii si zambim la gandul ca am putea fi intr-un loc mai bun.
Si cand va intoarceti?
Cand vin ei.
Ei?!
Ei.Imbracati in sacouri negre.Opusul ingerilor.
Si ce spun?
Spun ca suntem oameni,si avem treaba.
Ne spun ca familiile noastre au nevoie de bani,ca sanatatea noastra lasa de dorit,ca nu mai avem zile multe de trait.
Si voi ce faceti?
Plecam.
....
Dar ne intoarcem foarte rapid,de fiecare data cand ne amintim ca nimeni nu poate rade de visele nimanui si de faptul ca multe cosmaruri sunt doar proiectii ale mintii noastre in frica.
Pot sa vin si eu cu tine data viitoare?
Nu vii deja?
Vin?
Esti om.
Sunt sigura ca visezi.
Dar nu sunt sigura daca crezi...

[Si apoi fata se departa de constiinta ei care ii reprosa pt. a10a oara ca iar se rupe de realitatea care cersea atat de mult zambetul ei suav..]

De ce vreau un bebe si cand.

Nu stiu de ce,dar toata lumea crede ca o sa fac un bebe ff curand.8-|
dar nu este asa.
o sa vreau un bebe cand o sa cred ca m-am plictitsit de la viata si un bebe ar putea schimba asta.
vreau un bebe pt ca:
mi se pare cea mai nobila fiinta careia i-ai putea acorda afectiune<3
au nasucuri perfecte:x
seamana cu niste gropari mici si grasi:">
nu au mustata
au manute tiiiiinyyyy:x
si obraji pufosi,perfecti pe care ii poti pupa cu usurinta 12 ore fara sa te opresti<3
au ochii aia @-)
zambetul ala=p~

Dar trecand la lucruri mai serioase..

Statisticile care arata faptul ca din ce in ce mai multe adolescente raman insarcinate la varste fragede ar trebui sa ne ingrijoreze. Din ce in ce mai multe fete raman insarcinate inca din anii liceului. Se pare ca sarcina este la moda in randul fetelor care, poate, abia au implinit varsta de 18 ani. Aceste lucruri ar trebui sa ne determine sa privim mai indeaproape aceasta problema sociala si sa incercam sa gasim raspunsuri.
Ar trebui sa ne facem griji si din cauza faptului ca aceste adolescente se pun in anumite situatii carora nu sunt pregaite sa le faca fata. Cele mai multe dintre ele se implica intr-o relatie si cred ca sunt obligate sa faca sex cu partenerul lor pentru ca acesta sa nu le paraseasca sau pentru ca aceasta este conditia care le face sa se simte iubite. O alta cauza ar putea fi faptul ca nu primesc suficienta atentie din partea familiei si cred ca implicandu-se intr-o relatie sexuala vor primi atentia de care au nevoie.
Oricare ar fi cauza , o sarcina in timpul adolescentei afecteaza pe toata lumea. Cele mai multe dintre fetele care decid sa aiba un bebelus nu au varsta potrivita pentru a se angaja si au nevoie de ajutor social pentru a-si putea plati asistenta medicala. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca si nou-nascutul are nevoie de foarte multe lucruri care se cumpara tot cu bani. Datorita sarcinii cele mai multe dintre aceste fete nu se mai pot intoarce la scoala, nu mai pot primi educatia de care ar avea nevoie pentru a avea o slujba mai bine platita. Sunt lucruri care ne afecteaza pe toti.
Unele dintre proaspetele mamici aleg sa duca sarcina pana la capat. Dupa nastere, fiind constiente de faptul ca nu pot avea grija de copilul si ce este o responsabilitate prea mare lor il dau spre adoptie unei familii mai instarite sau mai in varsta. Desi este un proces complicat este singura maniera in care copilul lor va duce o viata mai buna. Insa cele mai multe decid sa renute la sarcina pritr-un avort. Aceasta este o decizie foarte grea pe care mama ar trebui sa o ia inca din prima luna de sarcina. Exista un anumit termen in care se poate face un avort, iar daca fata este minora are nevoie de acordul parintilor pentru a face acest lucru. Nu este usor sa renunti la un copil, iar o tanara poate ramane marcata pe viata dupa un avort. Daca acesta mai este si prost facut exista posibilitatea ca ea sa nu mai aiba niciodata copii.
Ceea ce ar trebui sa stie o mama adolescenta este ca ea este singura care decide ce este mai bine pentru ea. Daca se gandeste sa isi intemeieze o familie si sa se angajeze pentru a-si creste copilul este o idee buna. De asemenea, trebuie sa fie constienta ca va trebui sa renunte la multe lucruri din viata ei deoarece aceasta se va schimba radical. Daca simte ca nu va face fata unei asemenea situatii atunci ar trebui sa se gandeasca la solutii alternative. Sarcina in adolescenta este un lucru care afecteaza intreaga societate, dar cel care va suferi cel mai mult de pe urma deciziei pe care o va lua o viitoare mama este copilul ei. Ele trebuie sa se gandeasca ca ei nu au nicio vina pentru deciziile pe care le iau parintii lor.
Vedeti??
Sunt constienta:">