Yeah,you bleed just to know you are alive

Lykke Li - Until We Bleed

Asculta mai multe audio electronica


30 decembrie,aproape ultima zi din an?2010?Ce a fost 2010 pentru mine,pentru sufletul meu?
A fost unul dintre cei mai modelatori ani pe care i-am trait vreodata in toti cei 16 pe care ii am.Am avut parte de multe lucruri frumoase,cele mai frumoase din viata mea,m-am simtit norcoasa si fericita,am zambit mult,am visat cu ochii deschisi,m-am daruit,am iubit,am inteles,am renuntat la multe lucruri in favorea celui mai suprem dintre toate.M-am plimbat mult,am invatat ce inseamna renuntarea si ce inseamna curajul,iar cel mai presus de toate,am cunoscut o noua latura a iubirii adevarate.M-am simtit binecuvantata pentru oamenii din viata mea,am visat foarte multe,am avut sperante multe,fara sa stiu cat de repede mi se vor narui.M-am simtit femeie,m-am simtit alintata si frumoasa si speciala.M-am simtit mai sensibila pana intr-un punct cand am crezut ca nu mai pot.Am gresit mult,am fost imperfecta si am ranit.M-am certat,m-am mustrat si mi-am dat singura putere sa ma ridic si sa incerc sa razbesc.Am pierdut insasi esenta anului 2010 si pasesc in 2011 poate mai trista si mai goala decat oricand.O sa traiesc prima zi a anului aproape de sursa infernului meu,o sa icnerc sa nu plang si sa fiu puternica.Mi-am dorit mereu un loc in rai,mi-am dorit sa fac bine si sa ajut si sa inving orice obstacol imi ofera viata insa am realizat ca daca nu invign demonii din mine,nu ii poti invinge pe altii.Am realizat ca acum am SANSA sa ma maturizez poate mai mult decat imi doream acum ceva vreme,am realizat ca am o viata mult prea plina de actiune ca o sa pot considera banala sau sa ii rup firul actiunii tocmai aici.Am invatat ca oricat de disperata as fi sau catre oricine m-as indrepta,singurele solutii le voi gasi in mine.Incerc cat de mult pot sa ma mentin ocupata,sa am grija de familia mea atat de draga si de toti cei care incearca sa ma ajute,incerc sa imi revin de dragul lor.Scriu aici in semn de multumire pentru voi.pentru ca accidental,ma citi.Nu imi doresc sa scriu aici ca sa impresionez sau sa pozez in victima,nu sunt una.Am invatat ca oricat de mare ar fi durerea mea,lumea nu se va opri in loc pentru mine.
Am realizat cat de prostuta eram cand imi doream alte lucruri si eram dornica sa cunosc mai multe din lumea pe care astazi o pot cunoaste,dar nu imi doresc.Roata chiar se intoarce,chiar nu vreau sa schimb nimic,nu mai vreau sa ma refugiez in nimeni si in nimic.Nu vreau sa fortez in niciun fel nota.Pana si acum,in timp ce scriu,imi simt mainile mai reci decat niciodata.Ironic vorbind,pot lua asta drept un semn ca sunt sincera,nu?Am pus intrebari Lui,si am incercat sa ii simt raspunsurile.Am grija acum,in felul meu,de fiecare scanteie care a mai ramas in urma focului in care m-am aruncat acum aproape un an.Nu vreau sa suflu peste ea si sa o sting din sufletul meu.O voi veghea si o voi proteja desi doar furtuna este in jurul ei.Am credinta ca..poate..lucrurile se intampla cu un motiv si sunt cumva,mandra de mine,ca nu inradacinez in sufletul meu nici macar un strop de dispret sau ura.M-am curatat pe mine si pe sufletul meu,m-am inteles,m-am certat si am incercat si inca incerc sa ma iert.Imi doresc ca in fiecare zi,sa am mai multa putere sa razbesc,nu sa uit.Oricat as incerca sa ma rup de trecutul meu,nu reusesc din cauza ca sufletul meu este prins in el.Ce folos sa regret ceva ce a insemnat atat de mult,ce m-a aprins si mi-a dat nadejde?Incerc sa nu plang pentru ca am invatat ca lacrimile mele nu vor incalzi pe nimeni,nici macar pe mine.Nu fac decat sa cada in ritmul batailor inimii mele,dar acum,nu le mai opreste nimeni sa cada.Imi doresc doar sa pot si sa ma iert eu pe mine si sa incerc sa redevin din nou roz si zambitoare,nimic mai mult.
Cat despre tine..tu...

Scrisoare catre origine

(please play the music while reading)
Totul pare inuman,mult prea greu pentru mine.Simt ca o sa cad la primul obstacol,ma simt una cu negura.Astazi..astazi mi-am schimbat cat de multe am putut.Am schimbat felul in care aratam,te-am ascuns pe tine din campul meu vizual,mi-am tratat inima ca si organ dar si ca notiune subiectiva,am incercat sa nu ma gandesc si sa te alung,dar inca esti aici.Orice as incerca sa fac,catre orice m-as indrepta ,ramai aici.Cred ca o faci ca sa ma contruiesti mai frumos decat pana acum,cred ca tu cumva....inca imi esti profesor.Stiu ca ti-am gresit,stiu ca ti-am fost furtuna insa acum sunt doar un val izbit din stanca in stanca.Fiecare zambet afisat acum este plin de teatralitate si peste cateva ore,este rasumparat prin lacrimi si mustrari.Stiu ca acum,mai presus de toate,imi sriu mie ca sa te simt mai aproape.Sa ma mint ca iti vorbesc si ma auzi.Sa ma cunosti asa cum nu ai reusit sa o faci pana acum.Nu asa voiam sa fie cadoul meu de Craciun,nu voiam sa ninga asa asupra noastra,voiam sa fie frig doar afara si atat.Nu a fost si nu o sa fie.Stiu ca sunt jos,stiu ca sunt jalnica si "GRI" dar inca sper la maturizarea mea.Nu a fost ca un examen,nu m-ai lasat sa imi termin clasa.Mi-ai spus noapte buna si m-ai lasat copil insa de dimineata aveam sa ma trezesc aproape femeie.M-ai invatat multe si inca o sa o faci.Simpla ta existenta imi da cumva putere sa razbesc.Nu imi imaginam ca avea sa fie atta de puternic,nu credeam ca o sa pleci cu cea mai buna parte din mine.Nu credeam ca o sa ma simt atat de singura cand toti cei din jurul meu imi sunt aproape.
Vreau sa ma trezesc,cosmarul se prelungeste mult prea mult fara voia mea,fara interventia mea.Stiu ca ai fost doar un capitol al vietii mele insa pe zi ce trece,realizez ca esti un roman.Te-as scrie cu cele mai frumoase cuvinte ale mele,te-as picta si te-as pune intr-o rama ca sa iti zambesc in fiecare dimineata cand vreau sa iti vad chipul,dar nu pot.Am mijloacele mele de a fi alaturi de tine,necontenit mi-am indreptat toata speranta catre cerul care stiu ca te va ajuta sa fii din nou cel care erai inainte de 6.M-am cait Lui,voua si tie.Inca nu am reusit sa ma iert eu pe mine,inca nu am putut sa imi dau singura sansa sa ma vindec.Imi evit ranile dar uit ca unele dintre ele se vindeca doar atunci cand "le lingem" noi personal.Am incercat sa ma simt din nou copil,am ras,m-am plimbat,m-am uitat la mine cand eram mica,am admirat copilasi insa nimic din toate astea nu mi-a dat puterea sa cad din noua in cea care eram odinioara.Sunt alta.Mi-am taiat parul doar ca sa ma simt mai usoara,am incercat sa imi zambesc in oglinda,dar nu m-am recunoscut.Devine infernal,ma intreb cand raul asta o sa devina macar suportabil,macar suficient de..acceptabil ca sa nu ii ranesc pe cei care nu merita si ingrijoreaza cand vand cum ma sting si cat de altfel sunt.Stiu ca nu e prima oara cand mi se ia ceva din senin,stii si tu asta.Ma uit la ei cum rad in urma mea si ma invinovatesc,dar cati dintre ei au dus vreodata un lemn macar din crucea mea?O sa imi revin,nu-i asa?O sa ma ajuti tu,de oriunde ai fi,stiu ca ma vei ajuta.Tu esti unicul meu vindecator,esti dusmanul meu preferat,unica mea sursa de putere,primavara mea.Nu gasesc firul logic al dramei pe care eu singura o traiesc,dar stiu ca se poate si mai rau.Am auzit atatea "si asta e doar inceputul vietii" incat nu am nicio nadejde spre binele meu.Se pot aduna sute si mii de oameni,se pot pune in pielea mea sau a ta,dar niciodata nu vor fi.Personalitatile noastre,in ochii lor,sunt cladite doar din presupuneri.Te pretuiesc acum prin comparatie,te apreciez parca si mai mult pentru simplul fapt ca fiecare clipa a existentei imi aminteste de tine si de tot binele pe care mi l-ai facut.Tu esti cel care a aprins in mine scanteia pe care toti ceilalti au stins-o treptat,dar este greseala mea pentru am crezut ca ma vei pastra aprinsa mereu.Poate am fost doar noi..sau poate eu mult prea boema.Stiu ca mi-am negat sentimentele adevarate,ca am crezut ca o sa te pot da uitarii usor,stiu ca a trecut o zi,stiu ca e adolescenta dar..imi este dor.Si ne este dor doar de lucrurile la care am tinut,nu-i asa?Tu nu esti un lucru,esti presus multor alte forme de existenta din Univers.Tu ai fost ghiocelul meu cand incercam sa imi sterg ranile produse de catre atatia alti trandafiri.Nu stiam ca si ghioceii au spini,dar tu ai fost exceptia care a..confirmat regula.Mi-am pierdut orice stabilitate emotionala,plang atat de usor,atat de dureros si totusi...nu e nimic nou in asta.Plang pentru ca februarie e tot ce vreau sa stiu,si parca nu pot sa scap de lucrurile care rezoneaza cu tine.Ironic,astazi am mers la un cabinet de cardiologie care era situat vis-a-vis de 23.Nu imi venea sa cred ca de partea cealalta a strazii aveam sa merg sa imi verific inima pe care ti-o daruiam cu atata curaj pe partea cealalta a bulevardului,o vara intreaga.Poate e imaginatia mea,poate sunt bolnava.O sa imi treaca,imi repet asta in speranta ca o sa incep sa cred ca sunt mai bine si ca astazi...este mai bine decat ieri.Si stii ce?Imi vreau angina inapoi,imi vreau arsurile,imi vreau ipohondria,imi vreau degetul rupt de Muntean,imi vreau durerile de spm,imi vreau picaturile de ochi de la oftalmologie naspa in ochi 24 din 24 doar daca astea...ar putea sa vindece macar un colt din sufletul care mi-a mai ramas.Tu...tu doar..vindeca-ne...

Plimbare intre cer şi pămant

Plimbare intre cer şi pămant
Era iarnă,îmi era frig şi tremuram stând pe o bancă din parcul în care mă plimbasem o vară întreagă.
Priveam fulgii din faţa mea şi le simţeam sfârşitul înfricoşător de aproape.
Mâinile mele erau reci şi deşi aproape că nu le mai simţeam,erau arzătoare suficient ca să oprească în loc drumul fulgilor pe care îi priveam cu încantare
.Am închis ochii şi am simţit cum intensitatea sentimentelor mele se revarsă acum prin lacrimi.Nu voiam să plâng,era Ajunul.Nu ştiu cum se face căci din visarea mea,m-am trezit într-o cameră cu multe oglinzi şi un bătrânel. M-am apropiat temătoare de el şi l-am întrebat cine era însă el a răspuns printr-un zâmbet ştrengar.Nu ştiu dacă era Moş Crăciun sau poate chiar Dumnezeu,dar a spus că era acolo pentru a-mi oferi răspunsuri.
-Răspunsuri?De ce crezi că aş avea nevoie de răspunsuri?l-am întrebat indignată.
-Te cunosc mai bine decât crezi iar mesagerii mei,cei care lucrează şi fac clipă de clipă naveta între cer şi pământ,îţi citesc scrisorile de Crăciun în fiecare an!
Nu aveam încredere în el,dar era singurul care ştia că încă mai scriam scrisori de Crăciun.Am tăcut şi mi-am plecat privirea în pământ.Îmi era ruşine.
-De ce nu vrei să îţi afle secretul?m-a întrebat el pe un ton serios însă blând.
-Care secret?am întrebat eu cu sfială.
-Acela care reprezintă o certitudine care te defineşte atât de bine încă de pe vremea când te uitai spre cer şi mă strigai.Pe atunci mă întrebai de ce erai singura care vedea viaţă din păpuşile tale.Acum nu mă mai întrebi nimic.Uneori uiţi şi că exist.Îţi e ruşine că încă mai visezi!a adăugat el privindu-mă direct şi asupritor.
-Dar..în atâţia ani,am irosit atâta hârtie cu toate dorinţele mele scrise pe ea,am împachetat-o atât de frumos şi am parfumat-o cu drag.De câteva ori,am udat-o chiar cu lacrimile mele şi am zâmbit sperând că Moşul îşi va dovedi existenţa măcar în anul acela.Niciodată nu s-a întâmplat asta!Niciodată nu se va întâmpla!Oamenii nu cred în Moş Crăciun pentru că îşi doresc foarte multe lucruri,visează frumos şi fără voia lor,sunt treziţi din visare.Nu se dau bătuţi şi cred cu îndârjie în convingerile lor.Până când?Copiii cresc şi îşi dau seamă că miracolele au loc doar pe străzile norocoşilor.În niciun an eu nu am fost una din ei.M-am obişnuit!i-am răspuns eu emoţionată.
-Oamenii uită că puterea şi magia sunt chiar în ei.Aşteaptă de la mine totul,bilete de avion,relaţii noi şi perfecte,un serviciu mai bun sau ciocolată.Dar cine sunt eu?Eu nu am nevoie de un rai,eu nu pot să dau luptele care sunt scrise pentru ei.Eu le pot da scânteia,dar focul porneşte de la ei.Eu sunt doar o sămânţa,atât ofer.Ei sunt cei care mă udă şi iau din mine după ceva timp fructele.Meritul este al lor pentru că luptă deşi nu mai au cu ce,cred deşi au pierdut mai mult decât au primi;trăiesc ca şi când nimeni nu i-ar fi rănit.Eu îi răsplătesc însă minunea..minunea sunt ei.Nu înţeleg că până şi îngerii sunt invidioşi pe ei şi pe unicitatea lor,pe lucrurile frumoase care se leagă între ei,pe atingerile de neuitat pe care şi le oferă între ei,pe zâmbetele frumoase ce le afişează chiar şi când sufletele lor se sting încet.
-Dorinţele mele au fost mereu simple,Niciodată nu am vrut mai mult decât am putut duce!i-am reproşat eu schimbând subiectul, dar simţind profunzimea afirmaţiilor lui.
-Dorinţele tuturor sunt simple.Dincolo de faţade,de lux,de materialism şi obscurităţi,toţi vreţi acelaşi lucru:să fiţi fericiţi.Fericirea voastra are surse diferite.Unii dintre voi sunteţi fericiţi când faceţi persoana dragă să zâmbească,alţii sunteţi fericiţi când desenaţi,alţii când purtaţi haine noi.Voi uitaţi în schimb că fericirea mea cea mare este aceea de a va vedea pe voi înşivă fericiti.Uitaţi că marele miracol al vieţii voastre sunteţi voi şi că fiecare dintre voi are puterea să mă facă mândru de Creaţia mea.Mă simţ mulţumit atunci când sunteţi fericiţi cu ceea ce aveţi şi aş vrea să înţelegeţi că cea mai importantă persoană din vieţile voastre sunteţi voi!
-Eu..eu am vrut doar să fiu fericită şi să nu am regrete..să pot să mă educ şi să..ştii tu,ce am mai scris prin scrisori!
-Tu eşti încă un copil,dar eşti copilul Meu!Vezi camera asta?
Moşul îşi îndreptă degetul cel mare spre o cameră mică şi plină cu scrisori.
-Da,văd!Ce reprezintă?
-Sunt toate dorinţele tale de 16 ani!Deţin aici fiecare dorinţă a ta pentru ciocolată,pentru o păpuşă,pentru un copil,pentru o familie fericită,pentru teza la latină,am totul.
Eram impresionată şi am zâmbit ca atunci când eram micuţă.El m-a luat de mână şi m-a dus în altă cameră mai întunecată.

-Vezi şi acest imens cufăr închis cu acest greu lacăt?
-Da,Îl văd!
-Ei bine,aici ai blocat îndeplinirea tuturor scrisorilor din camera anterioară.Am aici fiecare regret,fiecare dubiu,fiecare îndoială,fiecare act de încăpăţânare de a nu lasă lucrurile să se întâmple după voia Mea,fiecare greşeală neconştientizată.Te mai întrebi acum de ce nu vine Moşul pe la tine?
- ….
-Moşul,draga mea,nu ajunge pe la voi din cauza voastră.Nu credeţi suficient în voi şi făcând asta,îi sabotaţi drumul în Ajun.Necrezând în voi,mă negati pe Mine.Stingându-vă lumina din sufletele voastre,îmi produceţi eclipsă pe întregul meu cer.Ce se întâmplă atunci?Mă pierd,mă pierd şi mă pierd!Vă pierd scrisorile,dorinţele,vreau să va găsesc,să vin la voi şi să va fac fericiţi,să va realizez toate dorinţele însă voi vă mutaţi din loc în loc din cauză că nu îmi daţi voie să mă afirm.
-Îţi mulţumesc frumos pentru toate aceste destăinuiri Însa…de ce tocmai eu?
- Tocmai tu?Draga moşului,nu îţi fac nicio favoare!Îţi vorbesc ţie pentru că ştiu că tu le vei vorbi altora,de asta am avut acest dialog.Interpretarea cuvintelor mele o să fie diferită de la un om la altul:unii vor râde,alţii se vor regăsi În cuvintele mele iar alţii îşi vor da mai mult timp de cugetat.Tu trebuie să le povesteşti,atât.Poveste-le ce ţi-am zis şi asumă-ţi riscul să nu fii înţeleasă.Fă asta şi aşteaptă-mă de Ajun!

Apoi m-am trezit pe banca mea,am zâmbit,am scris tot şi..v-am povestit:)

Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa cred,pentru ca ai fost si ai ramas ceva frumos.
Multumesc pentru zece,multumesc pentru sase,multumesc pentru fiecare zambet,iarta-ma pentru fiecare lacrima.Multumesc pentru fiecare picatura de ploaie senina,pentru fiecare raza de soare care m-a mangaiat atat de gingas.Multumesc pentru fiecare imbratisare,pentru fiecare sentiment materializat in cuvinte.Multumesc pentru fiecare speranta,multumesc pentru speranta,pentru incredere si invincibilitate.
Iarta-mi fiecare cuvant prost,fiecare gand necugetat,fiecare actiune nebuna,pentru necredinta si rautate.Iarta-ma nebunia si indrazneala sa te am si sa te mai vreau.Iarta-mi dorinta de a te controla,iarta-mi inumanitatea,dar iubirea fata de tine m-a facut sa renunt la conditia mea umana in favoarea ta.
Primeste caldura mea,primeste gandurile mele,primeste-ma pe mine asa cum sunt acum,imbarbateaza-ma si trimite-ma acasa.Fi-mi lectie asa cum mi-ai fost,da-mi putere.Exista pentru mine,pentru ce a fost si pentru ce o sa fie!
Uneste-te cu ce am fost si rupe-te de ce sunt.Gazduieste-mi lumina in palmele tale si ai grija de ea pentru ca toata moare deoarece rasare pe cerul tau.
Multumesc pentru cele mai frumoase clipe din viata mea,pentru ca te-ai nascut,primeste multumirea mea si ramai..