Lykke Li - Until We Bleed
Asculta mai multe audio electronica
30 decembrie,aproape ultima zi din an?2010?Ce a fost 2010 pentru mine,pentru sufletul meu?
A fost unul dintre cei mai modelatori ani pe care i-am trait vreodata in toti cei 16 pe care ii am.Am avut parte de multe lucruri frumoase,cele mai frumoase din viata mea,m-am simtit norcoasa si fericita,am zambit mult,am visat cu ochii deschisi,m-am daruit,am iubit,am inteles,am renuntat la multe lucruri in favorea celui mai suprem dintre toate.M-am plimbat mult,am invatat ce inseamna renuntarea si ce inseamna curajul,iar cel mai presus de toate,am cunoscut o noua latura a iubirii adevarate.M-am simtit binecuvantata pentru oamenii din viata mea,am visat foarte multe,am avut sperante multe,fara sa stiu cat de repede mi se vor narui.M-am simtit femeie,m-am simtit alintata si frumoasa si speciala.M-am simtit mai sensibila pana intr-un punct cand am crezut ca nu mai pot.Am gresit mult,am fost imperfecta si am ranit.M-am certat,m-am mustrat si mi-am dat singura putere sa ma ridic si sa incerc sa razbesc.Am pierdut insasi esenta anului 2010 si pasesc in 2011 poate mai trista si mai goala decat oricand.O sa traiesc prima zi a anului aproape de sursa infernului meu,o sa icnerc sa nu plang si sa fiu puternica.Mi-am dorit mereu un loc in rai,mi-am dorit sa fac bine si sa ajut si sa inving orice obstacol imi ofera viata insa am realizat ca daca nu invign demonii din mine,nu ii poti invinge pe altii.Am realizat ca acum am SANSA sa ma maturizez poate mai mult decat imi doream acum ceva vreme,am realizat ca am o viata mult prea plina de actiune ca o sa pot considera banala sau sa ii rup firul actiunii tocmai aici.Am invatat ca oricat de disperata as fi sau catre oricine m-as indrepta,singurele solutii le voi gasi in mine.Incerc cat de mult pot sa ma mentin ocupata,sa am grija de familia mea atat de draga si de toti cei care incearca sa ma ajute,incerc sa imi revin de dragul lor.Scriu aici in semn de multumire pentru voi.pentru ca accidental,ma citi.Nu imi doresc sa scriu aici ca sa impresionez sau sa pozez in victima,nu sunt una.Am invatat ca oricat de mare ar fi durerea mea,lumea nu se va opri in loc pentru mine.
Am realizat cat de prostuta eram cand imi doream alte lucruri si eram dornica sa cunosc mai multe din lumea pe care astazi o pot cunoaste,dar nu imi doresc.Roata chiar se intoarce,chiar nu vreau sa schimb nimic,nu mai vreau sa ma refugiez in nimeni si in nimic.Nu vreau sa fortez in niciun fel nota.Pana si acum,in timp ce scriu,imi simt mainile mai reci decat niciodata.Ironic vorbind,pot lua asta drept un semn ca sunt sincera,nu?Am pus intrebari Lui,si am incercat sa ii simt raspunsurile.Am grija acum,in felul meu,de fiecare scanteie care a mai ramas in urma focului in care m-am aruncat acum aproape un an.Nu vreau sa suflu peste ea si sa o sting din sufletul meu.O voi veghea si o voi proteja desi doar furtuna este in jurul ei.Am credinta ca..poate..lucrurile se intampla cu un motiv si sunt cumva,mandra de mine,ca nu inradacinez in sufletul meu nici macar un strop de dispret sau ura.M-am curatat pe mine si pe sufletul meu,m-am inteles,m-am certat si am incercat si inca incerc sa ma iert.Imi doresc ca in fiecare zi,sa am mai multa putere sa razbesc,nu sa uit.Oricat as incerca sa ma rup de trecutul meu,nu reusesc din cauza ca sufletul meu este prins in el.Ce folos sa regret ceva ce a insemnat atat de mult,ce m-a aprins si mi-a dat nadejde?Incerc sa nu plang pentru ca am invatat ca lacrimile mele nu vor incalzi pe nimeni,nici macar pe mine.Nu fac decat sa cada in ritmul batailor inimii mele,dar acum,nu le mai opreste nimeni sa cada.Imi doresc doar sa pot si sa ma iert eu pe mine si sa incerc sa redevin din nou roz si zambitoare,nimic mai mult.
Cat despre tine..tu...
love first pic
RăspundețiȘtergere