Scrisoare catre origine

(please play the music while reading)
Totul pare inuman,mult prea greu pentru mine.Simt ca o sa cad la primul obstacol,ma simt una cu negura.Astazi..astazi mi-am schimbat cat de multe am putut.Am schimbat felul in care aratam,te-am ascuns pe tine din campul meu vizual,mi-am tratat inima ca si organ dar si ca notiune subiectiva,am incercat sa nu ma gandesc si sa te alung,dar inca esti aici.Orice as incerca sa fac,catre orice m-as indrepta ,ramai aici.Cred ca o faci ca sa ma contruiesti mai frumos decat pana acum,cred ca tu cumva....inca imi esti profesor.Stiu ca ti-am gresit,stiu ca ti-am fost furtuna insa acum sunt doar un val izbit din stanca in stanca.Fiecare zambet afisat acum este plin de teatralitate si peste cateva ore,este rasumparat prin lacrimi si mustrari.Stiu ca acum,mai presus de toate,imi sriu mie ca sa te simt mai aproape.Sa ma mint ca iti vorbesc si ma auzi.Sa ma cunosti asa cum nu ai reusit sa o faci pana acum.Nu asa voiam sa fie cadoul meu de Craciun,nu voiam sa ninga asa asupra noastra,voiam sa fie frig doar afara si atat.Nu a fost si nu o sa fie.Stiu ca sunt jos,stiu ca sunt jalnica si "GRI" dar inca sper la maturizarea mea.Nu a fost ca un examen,nu m-ai lasat sa imi termin clasa.Mi-ai spus noapte buna si m-ai lasat copil insa de dimineata aveam sa ma trezesc aproape femeie.M-ai invatat multe si inca o sa o faci.Simpla ta existenta imi da cumva putere sa razbesc.Nu imi imaginam ca avea sa fie atta de puternic,nu credeam ca o sa pleci cu cea mai buna parte din mine.Nu credeam ca o sa ma simt atat de singura cand toti cei din jurul meu imi sunt aproape.
Vreau sa ma trezesc,cosmarul se prelungeste mult prea mult fara voia mea,fara interventia mea.Stiu ca ai fost doar un capitol al vietii mele insa pe zi ce trece,realizez ca esti un roman.Te-as scrie cu cele mai frumoase cuvinte ale mele,te-as picta si te-as pune intr-o rama ca sa iti zambesc in fiecare dimineata cand vreau sa iti vad chipul,dar nu pot.Am mijloacele mele de a fi alaturi de tine,necontenit mi-am indreptat toata speranta catre cerul care stiu ca te va ajuta sa fii din nou cel care erai inainte de 6.M-am cait Lui,voua si tie.Inca nu am reusit sa ma iert eu pe mine,inca nu am putut sa imi dau singura sansa sa ma vindec.Imi evit ranile dar uit ca unele dintre ele se vindeca doar atunci cand "le lingem" noi personal.Am incercat sa ma simt din nou copil,am ras,m-am plimbat,m-am uitat la mine cand eram mica,am admirat copilasi insa nimic din toate astea nu mi-a dat puterea sa cad din noua in cea care eram odinioara.Sunt alta.Mi-am taiat parul doar ca sa ma simt mai usoara,am incercat sa imi zambesc in oglinda,dar nu m-am recunoscut.Devine infernal,ma intreb cand raul asta o sa devina macar suportabil,macar suficient de..acceptabil ca sa nu ii ranesc pe cei care nu merita si ingrijoreaza cand vand cum ma sting si cat de altfel sunt.Stiu ca nu e prima oara cand mi se ia ceva din senin,stii si tu asta.Ma uit la ei cum rad in urma mea si ma invinovatesc,dar cati dintre ei au dus vreodata un lemn macar din crucea mea?O sa imi revin,nu-i asa?O sa ma ajuti tu,de oriunde ai fi,stiu ca ma vei ajuta.Tu esti unicul meu vindecator,esti dusmanul meu preferat,unica mea sursa de putere,primavara mea.Nu gasesc firul logic al dramei pe care eu singura o traiesc,dar stiu ca se poate si mai rau.Am auzit atatea "si asta e doar inceputul vietii" incat nu am nicio nadejde spre binele meu.Se pot aduna sute si mii de oameni,se pot pune in pielea mea sau a ta,dar niciodata nu vor fi.Personalitatile noastre,in ochii lor,sunt cladite doar din presupuneri.Te pretuiesc acum prin comparatie,te apreciez parca si mai mult pentru simplul fapt ca fiecare clipa a existentei imi aminteste de tine si de tot binele pe care mi l-ai facut.Tu esti cel care a aprins in mine scanteia pe care toti ceilalti au stins-o treptat,dar este greseala mea pentru am crezut ca ma vei pastra aprinsa mereu.Poate am fost doar noi..sau poate eu mult prea boema.Stiu ca mi-am negat sentimentele adevarate,ca am crezut ca o sa te pot da uitarii usor,stiu ca a trecut o zi,stiu ca e adolescenta dar..imi este dor.Si ne este dor doar de lucrurile la care am tinut,nu-i asa?Tu nu esti un lucru,esti presus multor alte forme de existenta din Univers.Tu ai fost ghiocelul meu cand incercam sa imi sterg ranile produse de catre atatia alti trandafiri.Nu stiam ca si ghioceii au spini,dar tu ai fost exceptia care a..confirmat regula.Mi-am pierdut orice stabilitate emotionala,plang atat de usor,atat de dureros si totusi...nu e nimic nou in asta.Plang pentru ca februarie e tot ce vreau sa stiu,si parca nu pot sa scap de lucrurile care rezoneaza cu tine.Ironic,astazi am mers la un cabinet de cardiologie care era situat vis-a-vis de 23.Nu imi venea sa cred ca de partea cealalta a strazii aveam sa merg sa imi verific inima pe care ti-o daruiam cu atata curaj pe partea cealalta a bulevardului,o vara intreaga.Poate e imaginatia mea,poate sunt bolnava.O sa imi treaca,imi repet asta in speranta ca o sa incep sa cred ca sunt mai bine si ca astazi...este mai bine decat ieri.Si stii ce?Imi vreau angina inapoi,imi vreau arsurile,imi vreau ipohondria,imi vreau degetul rupt de Muntean,imi vreau durerile de spm,imi vreau picaturile de ochi de la oftalmologie naspa in ochi 24 din 24 doar daca astea...ar putea sa vindece macar un colt din sufletul care mi-a mai ramas.Tu...tu doar..vindeca-ne...